Avantaje si dezavantaje daca esti copil singur la parinti
Sa fii singur la parinti are nenumarate beneficii, doar primesti toata atentia celor din jur! Dar… pot exista si cateva lipsuri pentru un copil unic.
Orientarea in viata
Constelatia de familie, adica numarul persoanelor existente in familiile noastre cand venim pe lume este decisiva in stilul nostru unic de a ne exprima si orienta in viata.
Pozitia nasterii noastre, faptul ca suntem primul, mijlociul sau mezinul, precum si daca suntem copii singuri la parinti isi pune semnificativ amprenta asupra personalitatii noastre, a felului nostru de a fi si de a relationa cu viata, in toate aspectele ei: la scoala, la locul de munca, in cuplu sau cu prietenii.
Fiecare pozitie din familie este privilegiata, venirea fiecaruia pe lume este un motiv de sarbatoare, aducand cu sine multe avantaje ce pot contrabalansa unele dezavantaje.
Un sir lung de avantaje
Majoritatea celor singuri la parinti afirma ca nu prea au avut lipsuri. Pentru ca in realitate ceea ce nu au avut niciodata, nu le poate lipsi decat atunci cand prin comparatie cu alti copii se pot simti oarecum neprivilegiati sau dezavantajati.
Cel mai frecvent recunosc ca le-ar fi placut sa aiba un frate sau sora ca un partener de joaca, sa fie acel tampon si complice de incredere fata de adulti.
In cea mai mare parte insa, prezinta numai avantaje. Cele mai frecvente sunt: un spatiu exclusiv de joaca cu toate privilegiile derivate, acces la intrega atentie si afectiunea neconditionata a parintilor, precum si a tuturor adultilor din mediul lor de viata.
Copilul unic beneficiaza de modelele adultilor semnificativi din jurul lui, in compania carora creste si al caror comportamente si atitudini sunt adesea asimilate, el luand piept cu viata mai increzator si sigur de sine, maturizandu-se poate prea repede.
El invata astfel sa vorbeasca foarte devreme, achizitia limbajului favorizand accesul la multe alte informatii, iar in plan academic isi poate astfel valorifica potentialul dobandit.
Fiind centrul atentiei adultilor, copilului ii vine cu usurinta sa emita solicitari sau sa formuleze planuri, ceea ce in viata de adult devine suportul perfect pentru a deveni un bun lider.
Avand drept modele adultii, va tinde sa se compare cu acestia, dezvoltand asteptari ridicate fata de sine si fata de cei din jurul sau.
In plan relational el va fi mai sigur de sine, mai putin vulnerabil la vicisitudinile vietii, avand o mantie protectoare afectiva dezvoltata si permanent un loc de refugiu in sanul deschis al familiei.
Oportunitati si sansa
Copii unici sunt obisnuiti sa nu aibe lipsuri, caci adultii isi dau toata silinta pentru asta, astfel ca in viata vor deveni preocupati sa pastreze acelasi confort material si vor lupta mereu pentru a-si asigura bine pozitia dorita.
In planul performantelor scolare, iar mai apoi profesionale, lipsa unei competitii fraterne care sa-i puna in inferioritate sau in superioritate, copilul unic va fi stimulat sa fie bun la toate, sa devina chiar cel mai bun pentru parintii sai.
Va invata din toate, va fi implicat si va avea acces din plin la variate activitati extrascolare. In cazul copiilor unici se investeste foarte mult in educatia si dezvoltarea lor, acestia schimbandu-si cu usurinta centrele de interes, dezvoltandu-si o oarecare libertate si adaptabilitate la situatii noi.
Poate deveni curajos si stimulat sa aiba initiativa daca parintii cunosc beneficiile acestor abilitati, paralel cu investitia lor in a stimula interesele variate ale copilului.
Devenit adult, copilul unic va fi o persoana erudita, cu o deschidere catre persoanele mai in varsta ca el, interesata de diferite activitati si preocupat de bunastare si confort, transmitand aceleasi preocupari si familiei lui.
Toate aceste beneficii ce insotesc pozitia de copil unic se manifesta atunci cand parintii stimuleaza responsabilitatea si incurajeaza initiativa si independenta copilului.
Multi parinti, bunici si matusi, aliati in educarea copilului unic pot aduce insa, prin modul lor de educare sau instruire, si multe deservicii copilului unic.
Supraprotejarea, sursa de anxietate
Cel mai mare ar fi dezavantajul supraprotejarii care transforma copilul intr-o persoana fara curaj, fara responsabilitate si fara interes pentru ceilalti.
Suporta usor singuratatea pentru ca adesea se juca singur, iar ca adult poate avea tendinta catre anxietate si insingurare.
Pot deveni copii mofturosi, vesnic nemultumiti, cu multe grimase de solicitudine in general. Sunt cei carora li se ofera, fara a li se cere nimic in schimb.
Pot fi acei copii carora nu li s-au impus limite si care ajunsi in colectivitate, la scoala, la serviciu sau in cuplu, nu ofera reciprocitate. Cred ca li se cuvine totul, fara sa-si asume si ei obligatii.
Pot avea dificultati in asumarea responsabilitatii, pentru ca parintii o faceau in locul lor, insa manifesta tendinta de a face lucrurile in stilul lor, acceptand cu greu un alt lider de grup.
Au o puternica presiune de a reusi in viata, perfectionismul lor devenind o sursa de anxietate pentru copilul unic.
Rasfatul si lipsa competitiei
E important de constientizat impactul major, decisiv ai “celor 7 ani de acasa” cand se asimilieaza valorile, regulile si atmosfera de familie care va crea adultul de maine.
Daca adultii ofera copilului cat mai multe lucruri, jucarii, hainute, el ar putea cu greu sa accepte mai tarziu ca in viata nu putem avea mereu totul si nu va intelege ca obtinerea de beneficii se face si cu sacrificiu.
De asemenea, lipsa unor frati sau surori, reali competitori la atentia si timpul partintilor poate afecta maturitatea social-relationala in situatii conflictuale, in care inveti sa faci unele compromisuri, sa negociezi si sa tii cont de ceea ce-si doresc ceilalti.
Fiind mai obisnuiti ca adultii sa le satisfaca exigentele, copiii unici pot fi uneori nemultumitii, pasivi in rezolvarea propriilor probleme, asteptand mereu asistenta si ajutor.
Negociere, diplomatie si creativitate
Tranzactiile, relatiile copilului unic cu cei de varsta lui, pot fi afectate de insuficienta exersare a acestora in cadrul familiei, ele fiind preluate din relatiile cu adultii.
Pot fi usor neindemanatici in gestionarea negocierii, diplomatiei necesare intr-o confruntare, lipsindu-i empatia si capacitatea de anticiparea a unor stari emotionale, avand inteligenta emotionala mai redusa comparativ cu cei care au frati si surori.
Devenind adulti, pot fi stangaci in cooperarea in unele activitati de grup, de cele mai mullte ori preferand pozitia de lider. Au tendinta de a face lucrurile in stilul propriu, acceptand cu greu un alt lider de grup.
Fiind in compania unui adult dispus sa sara in ajutor cand lucrurile nu functioneaza dupa bunul plac sau nu sunt la locul lor, copilul unic poate fi mai greu adapatabil la schimbari bruste.
Are nevoie de timp pentru a-si organiza un plan, ceea ce-l face mai putin spontan si creativ in rezolvarea problemelor.
Are mai putina toleranta catre dezordine, schimbari frecvente si neasteptate ce pot aparea in viata zilnica, necesintand eforturi mari pentru a se adapata.
Contextul familial
Contextul in care apare si creste copilul unic este decisiv. Unele familii au motive sa aiba un singur copil, pentru a-i putea oferi tot ce-si doreste sau ce si-au dorit ei in copilaria lor, in timp ce, pentru altele, dificultatile de conceptie au aceasta consecinta.
Si intr-un caz si in altul, destinul copilului unic plin de avantaje sau dezavantaje este plamadit de stilurile parentale si de relationarea acestora, de modul lor de implicare in cresterea lui.
Educatorii si consilierii in educatie pot acorda atentie ajutand parintii si copiii sa beneficieze de pe urma constientizarii mai bune a provocarilor cu care acestia se confrunta.
Practicienii ar putea fi de ajutor familiilor prin oferirea si implementarea de programe pentru a corecta miturile legate de a avea si de a fi un copil unic. Ei pot dezvolta abilitatile care sa ajute la o atmosfera familiala incurajatoare pentru copiii unici.
De Florina Alina Rad, psiholog specializat in psihoterapie adleriana
Practica privata CIP RAD FLORINA ALINA
Foto: 123rf.com
