Cum sa iti (re)construiesti relatia dupa infidelitate

Dintr-un motiv sau altul, unele cupluri se afla in situatia infidelitatii. O piatra de incercare teribila, care poate dizolva si cele mai (aparent) rezistente parteneriate. Insa daca cei doi vor sa mearga mai departe si sa-si salveze relatia sau casnicia, ce este de facut?

Psychologies: In ce fel se schimba regulile jocului intr-o relatie in care unul dintre parteneri a fost infidel?

Andreea Petrea: Infidelitatea este un termen care poate lua multe valente, de aceea cred ca cei mai indreptatiti sa defineasca acest concept sunt chiar cei doi parteneri. Pentru unii, infidelitatea se rezuma la intimitatea fizica, pentru altii, la intimitatea psihologica (emotionala, intelectuala si spirituala) ori doar la intentia partenerului – in lipsa oricarui contact.

Prin urmare, fiecare, in suflet si in constiinta, este important sa-si descopere limitele si sa i le destainuie partenerului si, astfel, sa clarifice si sa negocieze viziunea asupra infidelitatii in relatia de cuplu. Infidelitatea poate fi o consecinta a unei relatii de cuplu nefericite, cand se instaleaza un decalaj intre asteptari si ceea ce ofera celalalt, ambii parteneri suferind, iar cel cu toleranta mai scazuta la aceasta suferinta actioneaza.

Aparitia infidelitatii zdruncina reperele si credintele fiecaruia si are intotdeauna consecinte puternice, atat negative, cat si pozitive, asupra propriei individualitati si asupra relatiei.

Ce poate face cel inselat astfel incat sa nu cada prada unei nesigurante, gelozii si suspiciuni continue?

A.P.: Dupa un anumit timp de la experienta infidelitatii, este important sa se ia o decizie. Spun „dupa o vreme“, pentru ca furia nu este un sfatuitor bun. Situatia trebuie evaluata din perspectiva personala si apoi hotararea comunicata partenerului. Daca cel inselat decide sa ramana in relatia de cuplu, este important sa inteleaga faptul ca iertarea il poate elibera de ranchiuna si suferinta.

A ierta cu adevarat, din adancul sufletului, nu inseamna a intelege si scuza partenerul si nici a accepta faptul ca ai fost supus unei fatalitati, ci a trai un travaliu in dublu sens: o data, cu sine si o data, cu partenerul.

In raport cu sine, cel inselat va trebui sa-si recunoasca suferinta si sa se ocupe de ea, apoi sa-si recunoasca partea de responsabilitate fata de acest eveniment. A fugi de suferinta este de fapt o himera. Mai devreme sau mai tarziu, depinde de resursele fiecaruia, durerea se multiplica si ia forma unor boli psihosomatice, iar mintea este supusa numeroaselor suferinte.

Este important sa alinam copilul ranit si sa fim toleranti fata de adultul imperfect, ambele – entitati din interiorul nostru. Dand sens acestei crize, infidelitatea poate fi o sansa pentru evolutie, crestere, maturizare. In ceea ce priveste relatia cu partenerul, lucrurile vor trebui clarificate si stabilite noi granite si angajamente. Fiind deschisi si comunicativi, ranile se pot vindeca.

Ce are de facut persoana care a inselat astfel incat sa contribuie la reconstruirea relatiei?

A.P.: In primul rand, este recomandat ca persoana infidela sa isi puna cateva intrebari: „Care sunt insatisfactiile mele?“, „ce nevoi am eu?“, „am marturisit clar partenerului aceste dorinte si nevoi?“, „in ce masura imi asum responsabilitatea pentru satisfacerea nevoilor mele?“.

Toate acestea vor clarifica situatia, iar persoana respectiva se va cunoaste mai bine pe sine. De asemenea, calitatea comunicarii intre parteneri este substantiala. Cei doi sa asculte in mod real si sa auda ce spune celalalt – trairile, gandurile, propunerile sale, sa vorbeasca despre sine si sa evite tonul acuzator care va bloca comunicarea.

Putem vorbi de reactii diferite la barbati si femei atunci cand au fost inselati?

A.P.: Eu cred ca reactia in fata infidelitatii tine, in primul rand, de personalitatea individului, de experienta lui de viata, de fricile si resursele sale. Cu cat exista rani mai vechi si nevindecate, inca din perioada copilariei, cu atat durerea in fata infidelitatii este mai mare.

De la negare, suferinta reprimata, acuze, blamari, violenta fizica, razbunari, pa­na la crime pasionale, putem vorbi despre reactii dezvoltate in urma infidelitatii, atat in randul barbatilor, cat si al femeilor.

Unde tragem linia compromisurilor, astfel incat infidelitatea sa nu devina moneda de schimb, o modalitate de manipulare folosita de cel inselat?

A.P.: A ramane intr-o relatie, dupa experienta infidelitatii, doar stergand cu buretele ceea ce s-a intamplat, este un compromis care va mentine rana deschisa, lucru ce va afecta pe viitor nu numai starea psihica personala, ci si relatia de cuplu.

Iubirea nu presupune sacrificiu de sine, renuntarea la nevoile personale in detrimentul satisfacerii nevoilor celuilalt. „A te sacrifica“ din dragoste este o expresie inteleasa gresit. Cine iubeste cu adevarat, ofera cu placere si alege sa faca asta pentru ca obtine anumite satisfactii.

Deci, a negocia cu partenerul acolo unde lucrurile nu merg tocmai bine, dar pastrandu-ti autenticitatea si tinand cont de nevoile si responsabilitatile tale in cadrul relatiei, este calea cea mai buna pentru a te feri de compromisurile periculoase.

Cum sa eviti teama ca poate si celalalt, la randul sau, te va insela, poate din razbunare?

A.P.: O etapa importanta dupa experienta infidelitatii este recladirea increderii. Desigur, acest lucru nu se face cu usurinta, necesitand multa rabdare si atentie. Fidelitatea nu poate fi ceruta din exterior, ci doar castigata. Respectandu-ti partenerul, intaresti fidelitatea, oferindu-i incredere, vei primi incredere.

Fidelitatea autentica este inspirata de iubire si depaseste ego-ul. Paradoxal, ea presupune experimentarea libertatii, caci a fi infidel celuilalt trimite la infidelitatea fata de sine, iar aceasta presupune trairea in dependenta, deci in supunere.

O astfel de experienta poate maturiza personalitatea si poate inchega puternic relatia, daca partenerii stiu sa comunice si dau dovada de tandrete si dorinta. Deci, pastrarea increderii in legatura ce s-a creat intre cei doi si resemnificarea evenimentului pot atenua aceasta teama.

Ce fel de traume ascunse poate declansa infidelitatea?

A.P.: Suferinta actuala din iubire se leaga, in mod inconstient, de suferintele din trecut, cele din urma accentuand-o pe prima. Privind in profunzime, ne putem da seama ca aceasta suferinta contine, in esenta, experiente traite de copilul din noi, precum: sentimentul de abandon (se creeaza in lipsa mamei, in momentele in care copilul avea nevoie de ea), care e in stransa legatura cu lipsa increderii in sine; sentimentul de devalorizare (provine din lipsa de iubire, relativa sau reala, sau de apreciere din partea parintilor), infidelitatea fiind privita ca un act ce pune in discutie valoarea personala, si se afla in stransa legatura cu o rana narcisica; sentimentul de deposedare (originar in complexul oedipian) care ne creeaza impresia ca un rival ne va lua obiectul afectiunii, excluzandu-ne din iubire. Toate acestea creeaza frici care, mai departe, se concretizeaza in comportamente violente, panica etc.

Ce au de facut cei doi, astfel incat, dupa infidelitate, sa-si recladeasca impreuna echilibrul si armonia in relatie?

A.P.: In primul rand, travaliul personal, pe care fiecare dintre ei va trebui sa-l realizeze. Invatand sa se iubeasca pe sine cu adevarat, infidelul nu va mai avea nevoie de consolare sau seductie din mai multe parti pentru a-si reconfirma stima de sine, iar cel inselat nu va ramane in relatie doar din pricina unor temeri si nu va dori sa se razbune.

Pe langa comunicarea eficienta si deschisa, fiecare va trebui sa raspunda nevoilor cuplului: nevoia de siguranta, care permite armonia, concentrarea energiilor si nevoia de imprevizibil, care intretin interesul si vigilenta proprie.

ANDREEA PETREA este psihopedagog si psihoterapeut cu competente in hipnoza clinica, consilierea si psihoterapia copilului, adolescentului, adultului si cuplului.

psihoterapiesihipnozaclinica.wordpress.com