Intuitia: cel de-al saselea simt

O voce launtrica, o certitudine inexplicabila… Manifestarile intuitiei sunt multiple. Cu totii i-am simtit efectele intr-un moment sau altul. Iata un ghid succint de utilizare a intuitiei, atat pentru sustinatori, cat si pentru sceptici.

In dimineata aceea, Mircea a cumparat un ziar. „Nu stiu de ce am facut-o”, spune el. „Nu cumpar ziare niciodata. Ceva m-a impins sa o fac. Am avut aceeasi senzatie atunci cand l-am deschis la pagina de mica publicitate. Imediat mi-a sarit in ochi un anunt cu un apartament de vanzare. Era intr-un cartier unde visasem dintotdeauna sa stau. M-am dus sa-l vizitez. si sunt douazeci de ani de cand locuiesc in el…”
Viata noastra e presarata de astfel de momente cvasimagice, in care ajungem sa facem lucruri neobisnuite, care ne bulverseaza viata cotidiana… Cand urmezi un indemn launtric iti asculti intuitia. Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, intuitia este o „forma de cunoastere imediata a adevarului pe baza experientei si a cunostintelor achizitionate anterior, fara rationamente logice preliminare”. Lucrul acesta ne determina sa credem ca dispunem de un sistem de gandire care face apel la alte procese decat cele ale intelegerii rationale.

O recunoastere stiintifica
Putem oare sa ne incredem insa in acest al saselea simt? Nu, spunea pana nu demult majoritatea oamenilor de stiinta. Aparuta din neant, fara nici o legatura cu cele cinci simturi, pentru ei intuitia parea o inventie… lipsita de bun simt. Cu toate acestea, unii savanti au cercetat acest fenomen captivant.

In 1998, doi neurologi celebri, Antonio Damasio si Antoine Bechara, de la Facultatea de Medicina a Universitatii din Iowa, din Statele Unite, care studiau reactiile sistemului nervos ce apar atunci cand luam decizii „riscante”, au avut parte de o mare surpriza. saisprezece persoane au fost asezate in fata a patru pachete de carti de joc intoarse cu fata in jos. Fiecare primea o suma de pornire in valoare de doua mii de dolari.
Toate pachetele in­cludeau si carti cas­tigatoare si carti perdante. Inainte ca un participant sa traga o carte cas­tigatoare, sistemul sau nervos reactiona normal. In schimb, se agita si reactiona trans­mitand un „semnal de alarma” atunci cand jucatorul era pe punctul de a intoarce o carte „proasta”. Ca si cum creierul sau era capabil sa „simta” o carte proasta… Cei doi neurologi au ajuns la concluzia ca „mecanismul acesta inconstient dirijeaza comportamentul si este, alaturi de gandirea rationala, ceva necesar…”

De atunci, intuitia a devenit o tema de cercetare cu drepturi depline. In prezent, numeroase laboratoare se ocupa de facultatea aceasta a „presentimentului”. Directorul departamentului de psihologie al Universitatii din Amsterdam, Dick Bierman, este categoric: „Experimentele ne demonstreaza ca spiritul nostru este capabil sa anticipeze si sa faca un mic salt in viitor, pentru a ne preveni asupra unui pericol”.

Decodarea semnelor
George Soros, omul de afaceri ungur si unul dintre marii specialisti in finante de la ora actuala, recunoaste ca, atunci cand isi administreaza afacerile, nu tine cont doar de ratiune. Orice plasament nepotrivit ii provoaca dureri de spate insuportabile. Semnul acesta ii da de inteles ca lucrurile vor lua o intorsatura proasta… Fiecare are propriul sau „detector”. Putem „presimti” un pericol fizic – ni se face pielea de gaina, simtim un nod in gat… – , se poate intampla sa resimtim imediat atractie sau respingere fata de ceva, sa „ne vina” o idee, sa „intrevedem” o imagine sau un simbol…
Intuitia are un caracter fulgurant.

A gasi brusc solutia unei probleme pe care incerci sa o rezolvi de o luna nu tine de domeniul logicii. Creierul tau a triat probabil informatiile si, fara ca tu sa iti dai seama, a tras o concluzie. El raspunde asadar la o intrebare. In cazul intuitiei, lucrurile stau exact pe dos: capatam raspunsul inainte de a fi pus intrebarea. De exemplu, Ioana, responsabila de preselectia elevilor la un liceu de arta, constata: „De cum ii vad prima data, imi dau seama daca sunt sau nu apti sa urmeze un curs sau altul. Nu spun ni­mic, las echipa profesorala sa ia deciziile. In douazeci de ani totusi, nu m-am inselat niciodata!”

Empatia – capacitatea de a resimti ceea ce simte altcineva – este o alta manifestare a simtului nostru intuitiv. Calitatea aceasta constituie esenta relatiei terapeutice. Carl Rogers, unul dintre cei mai importanti teoreticieni ai empatiei in domeniul psihoterapiei, spunea ca „a fi empatic inseamna a percepe cu acuratete cadrul intern de referinta al altuia, cu toate componentele sale emotionale si semnificatiile de referinta care-i apartin, ca si cum ai fi «in cealalta persoana»”. Facultatea aceasta ne permite sa receptionam de la celalalt informatii pe care altfel nu am avea cum sa le primim. Este ca o stare de gratie, care trimite la umanitatea noastra universala, la compasiune si intelegere.