Dosar: Sa facem un bilant de cuplu – Veti imbatrani impreuna?

5 intrebari de adresat in doi

1. Daca vrem sa avem copii (sau avem deja), avem realmente un proiect parental?
2. Ingrijirea si educatia copiilor nostri este prioritara?
3. Vom fi capabili sa relativizam, pe masura ce cresc copiii, investitia noastra parentala?
4. In decursul anilor care au trecut, am fost capabili sa vorbim cu seninatate despre ceea ce ne face sa suferim?
5. Crestem impreuna? Vom continua sa ne iubim pe termen lung?

Ceea ce este in joc

1. Sa faci copii cu cineva inseamna sa te simti capabil, sa iti asumi, pe termen lung, rolul parental.

In cazul in care este posibil, este bine sa formam o echipa si sa rezistam impreuna pana cand copiii sunt suficient de mari pentru a „digera“ un divort, o separare.

Intrebarea asupra proiectului de a avea copii impreuna este, asadar, una dintre cele mai importante.

2. Grija pentru un copil este prioritara: educatia, ingrijirea lui, dar in niciun caz un copil nu trebuie sa fie centrul preocuparilor.

In acest caz, el devine o compensare narcisica, un partener in plus in sanul cuplului.

Sa ne intrebam, deci, ce fel de adult dorim sa devina. Si sa ajustam punctele de vedere divergente, ca sa acceptam dezacordurile.

3. Evocam adolescenta, perioada cand copiii nostri, uneori dificil de educat, incearca sa-si gaseasca drumul independent.

Ei ne fac astfel sa ne regandim proiectul parental. Sa acceptam ca ne scapa uneori fraiele, dar sa nu abandonam educatia lor.

Cuplul are, deci, nevoie de un nou acordaj pentru a fi siguri ca merg mai departe pe un drum greu, impreuna.

Interventiile in educatia adolescentului trebuie sa se faca impreuna, cu fermitate, pentru a fi siguri ca au un minim de eficacitate.

4. Un cuplu poate dura, in ciuda tradarilor, lasitatilor, infidelitatilor.

Cu conditia ca acestea sa fie discutate asa cum se cuvine.

Daca am avut momente de slabiciune, in care ni s-a parut ca nici noi si nici celalalt nu am fost la inaltime in relatie, putem discuta acest lucru deschis?

Suntem siguri azi ca acel dosar a fost inchis? Ca nu mai avem resentimente?

Pentru ca imbatranim prost impreuna daca unul dintre parteneri cauta sa zgandareasca mereu vechile rani pentru a le impiedica sa se cicatrizeze.

5. In aceeasi viata traim in mai multe cupluri, in serie. Unele dintre aceste experiente ne-au facut rau, altele ne-au facut rai.

Apoi, poate ca am avut sansa de a trai povesti prin care am crescut, am inflorit, ne-am imbunatatit.

Suntem azi intr-o dinamica buna, pozitiva? Nu trebuie sa idealizam nimic, totusi.

Ci sa admitem ca fiecare cuplu este o constructie lenta, uneori instabila, care poate da rateuri.

Sigur ca nu suntem mereu perfecti. Ceea ce este important este drumul personal pe care celalalt ne ajuta sa-l parcurgem.

Progresul impreuna. Niciodata nu il vom putea schimba pe celalalt, dar vom putea sa ne schimbam noi insine, gratie lui (sau ei).

Editare de Violeta Rusu