De ce copiii nu pot fi crescuti dupa reguli stricte
Orice parinte va afirma ca nu exista formule standardizate pentru educarea unui copil, si ca aceasta responsabilitate implica acceptarea altor sfaturi. Dar asemenea opinii ignora, adesea, inseamnatatea factorului central: insusi copilul.
Studii recente, efectuate asupra a peste 14.600 de perechi de gemeni au demonstrat ca genele parintilor influenteaza sensibil maniera in care copiii sunt crescuti.
„In aceasta perioada exista o presiune considerabila asupra parintilor in ceea ce priveste educarea unor copii eficienti, atat social, cat si academic”, crede Reut Avinun, de la Universitatea din Ierusalim. „Cum copiii nu se nasc tabula rasa, am considerat important sa explorez situatia din punctul lor de vedere, ca sa arat cum pot ei influenta mediul in care traiesc, si mai ales comportamentul parintilor”. Intr-adevar, cele mai multe studii se concentreaza pe problema influentarii copiilor de catre parinti, neglijand importanta reversului ecuatiei respective.
Pentru a cerceta acest revers, Avinun s-a aratat preocupata de evolutia gemenilor. Ipoteza de la care a pornit a constat in ideea ca daca parintii ii trateaza pe gemenii identici (care poseda, in totalitate, genele parintilor) intr-un mod mai asemanator decat se preocupa de gemenii non-identici (avand, in medie, doar jumatate din genele acestora), va putea confirma faptul ca zestrea genetica a copiilor influenteaza modul in care ei sunt educati.
32 de studii care vizeaza gemenii au descoperit ca trasaturile dobandite ereditar de catre copii au efect asupra comportamentului patern. Deosebirile de genotip devin, prin aceasta cauzalitate, cai prin care copiii manifesta reactii diferite fata de mediul pe care il populeaza. De pilda, un copil antisocial este in mult mai mare masura predispus la o educatie in spiritul unei discipline dure decat unul normal din punct devedere social.
Intr-un studiu recent, cercetarile grupului KNAFO a ajuns la concluzia ca baietii lipsiti de autocontrol vor determina o atitudine materna negativa. Explicatia acestei corelatii este, de asemenea, de natura genetica. Un anume genotip masculin – o regiune polimorfa a genelor care codifica transportul de serotonina, coreleaza, deopotriva, cu autocontrolul dezvoltat de baieti si cu nivelul atitudinii pozitive manifestate de catre mame. „Cu alte cuvinte, gradul de stapanire de sine, determinat pe cale genetica, in privinta baietilor, influenteaza, la randul sau, atitudinea materna” precizeaza Avinun.
Totodata, cercetatoarea descopera ca echilibrul dintre comportamentul parental si genele copiilor creste odata cu varsta acestora. „Pe masura ce copii isi capata autonomia, tendintele lor dobandite genetic au un impact cu mult mai mic asupra conduitei lor, dar, in schimb, influenteaza manifestarile si reactiile parintilor”.
In concluzia cercetarii efectuate, Avinun precizeaza ca „adultii comporta, in acelasi timp, atribute demne de un copil si de un parinte”. Astfel, tratamentele destinate parintilor pot viza, in aceeasi masura, eventuale probleme ale copiilor, intrucat caracteristicile parintilor le reflecta pe cele posedate de urmasii lor.
Discutia „ereditate versus comportament” se transforma in „ereditate si comportament”. „Acum intelegem de ce majoritatea trasaturilor sunt determinate de intersectarea dintre gene si mediu” adauga Avinun. „Pentru ca toti copiii se nasc diferiti, nu poate exista un set de reguli pentru cresterea lor; nu exista un stil standardizat in viata de parinte si fiecare copil are nevoie, pentru a excela, de un mediu original. Astfel, atentia unui parinte nu trebuie focusata asupra efortului de a-si trata in mod egal copiii, ci asupra modului in care difera calitatile copiilor, si sa le trateze ca atare”.
Autor: Tudor Logofatu
Sursa: Spsp.org
Foto: Shutterstock
