Educatia sportiva a copiilor
Internet la discretie, jocuri pe tableta, PSP, Play Station si cate alte distrageri. Vremurile in care ne alergam pe strada sau in fata blocului parca au apus, de-a v-ati ascunselea este depasit si tot ce inseamna a face miscare in cadru semiorganizat este, parca, de domeniul trecutului. Cu atat mai mult se impune de la sine practicarea unui sport de catre cei mici, care, dupa cum vom vedea, nu are beneficii doar la nivel fizic.
Psychologies: Poate fi educatia sportiva a copilului o modalitate de a forma caractere?
Andreea Petrea: Educatia fizica si sportul sunt componente ale educatiei permanente, ce actioneaza in sistem holistic. Cei mici trebuie educati sa practice si sa indrageasca sportul, intrucat acesta este un ingredient esential in mentinerea unei vieti sanatoase si echilibrate, ce permite dezvoltarea armonioasa, atat in plan fizic, cat si psihic, fiind, deci, un factor-cheie in evolutia individului. Prin sport, copilul isi dezvolta responsabilitatea, disciplina, spiritul competitiv, respectul fata de ceilalti si fata de munca, rabdarea, flexibilitatea, perseverenta, orientarea pozitiva catre ceilalti, formandu-si un caracter frumos si echilibrat.
Dezvolta sportul un concept de sine pozitiv?
A.P.: Stima de sine a copilului se construieste treptat si este rezultatul mai multor factori: felul in care se simte acceptat si iubit, modul in care se percepe pe sine, capacitatea sa de a intreprinde activitati in mod independent, modul in care relationeaza cu ceilalti. Practicand un sport, copilul isi formeaza o imagine pozitiva despre propriul corp, dezvolta atitudini valorizate de societate. El devine mai independent, invata sa lucreze in echipa si gaseste modele pozitive de urmat, toate acestea contribuind la formarea unei stime de sine pozitive.
Poate cel mic, prin sport, sa gestioneze mai bine esecurile, in special la varsta adulta?
A.P: Sportul este un factor de consolidare a rezistentei la incovenientele vietii, o bogatie cu un caracter profund educativ. Prin sport, copilul experimenteaza succesul, dar si esecul, invatand cum sa faca fata celui din urma, intr-un mod constructiv.
Inscrierea la un sport de echipa este o modalitate eficienta in acest sens, oferind lectii precum „castiga ca echipa, pierde ca echipa“, axandu-se pe depasirea greselilor individuale ca fiind doar o parte a unui efort de echipa. Antrenorul ii poate invata pe copii ca esecul este doar o etapa in drumul catre succes.
Aceste experiente timpurii au impact asupra viitorului adult, formand un caracter puternic, pregatit sa faca fata provocarilor vietii, cautand solutii intr-un mod activ si creativ.
Cum sa facem astfel incat esecurile sa nu afecteze copilul pana la distrugerea sau afectarea increderii in sine?
A.P.: Pentru ca la varste foarte mici formarea imaginii de sine este in stransa legatura cu feed-back-ul primit de la ceilalti (parinti, colegi, antrenor), este important ca sportul practicat sa nu fie axat pe competitie, ci pe spiritul ludic al acestuia. Asa evitam frustrarile ce apar odata cu pierderea unei competitii, concentrandu-ne atentia pe bucuria copilului de a invata lucruri noi, incurajandu-l si sprijinindu-l.
In cazul copiilor mai mari, este important sa punem accent pe evolutia copilului in raport cu sine si nu cu ceilalti, comparand rezultatele personale prezente cu cele obtinute anterior. Astfel, copilul invata sa-si gestioneze progresul, apreciindu-si valoarea personala intr-un mod obiectiv si mai putin frustrant.
De asemenea, trebuie sa apreciem mai mult efortul depus decat rezultatul final obtinut, si teama de esec este indepartata. Nu in ultimul rand, este bine sa-i invatam pe cei mici sa-si accepte propriile limite si sa-i sustinem in atingerea potentialului maxim de dezvoltare.
Care ar fi impactul, din punctul de vedere al dezvoltarii psihologice, la un sport de echipa si la un sport individual?
A.P.: Alegerea unui sport trebuie sa se faca tinand cont de trasaturile psihologice ale copilului, de abilitatile si nevoile lui. Sporturile de echipa dezvolta aptitudini de comunicare si interrelationare, invata copilul sa se coordoneze cu coechipierii si sa negocieze rapid pentru atingerea unui obiectiv comun.
Un antrenor bun este capabil sa creeze acele contexte in care spiritul de echipa este mai important decat individualismul, aceasta fiind o lectie importanta in dezvoltarea societatii. Sporturile individuale, pe de alta parte ofera o sansa mai mare copiilor de a se concentra pe dezvoltarea abilitatilor individuale si a stimei de sine.
Avand in vedere implicarea antrenorului, va invata copilul sa gestioneze mai bine autoritatea?
A.P.: Un antrenor priceput trebuie sa dea dovada de intuitie psihologica si de aptitudini pedagogice deosebite. Este necesar ca acesta sa comunice eficient cu copilul, dovedindu-i ca are incredere in el si ca il apreciaza, creand astfel un climat propice pentru dezvoltarea simtului datoriei si respectului fata de o autoritate.
Care este rolul parintilor in educatia sportiva a copiilor?
A.P.: Marcati de tehnologia moderna si lumea virtuala, multi copii petrec ore in sir in fata calculatorului, fenomen deosebit de primejdios, cu impact direct in dezvoltarea lor. Parintii trebuie sa extinda cadrul de activitate a copilului, sa-l ajute sa-si descopere talentele, pasiunile, sa i le cultive.
Sa-i creeze un program variat, unde mai ramane suficient timp pentru joaca si odihna. Aceia care indreapta copilul catre un sport, trebuie sa tina cont, in alegerea facuta, de temperamentul celui mic, de nivelul sau de dezvoltare, atat fizic cat si emotional, si de dorintele pe care copilul le are. Este posibil sa existe mai multe incercari pana la descoperirea sportului potrivit, de aceea este nevoie de rabdare si sustinere.
Sportul rimeaza cu mentalitatea de invingator, valorifica si educa ambitia. Care sunt beneficiile, dar si capcanele, pentru copil, inclusiv cand ajunge la varsta adulta?
A.P.: O persoana cu o mentalitate de invingator este cea care se automotiveaza in permanenta. Este ambitioasa, curajoasa, dornica sa reuseasca, gandeste rapid si eficient sub presiune. A fi un invingator se invata zi de zi, din gestionarea fiecarei experiente traite, cu credinta in fortele proprii, automotivandu-te.
Daca ne uitam la profilul unui invingator, putem vedea ca aceste persoane sunt foarte muncitoare, cu un scop bine definit, lucreaza cu pasiune si devotament. Cum esenta sportului este competitia, copilul invata, prin aceasta, sa isi formuleze scopuri, sa le incadreze in timp, sa-si sustina motivatia si vointa pentru a le atinge – deci, parcurgand chiar drumul catre obtinerea unei mentalitati de invingator. Insa, de multe ori, competitia poate avea si efecte negative – teama de esec.
Aici este nevoie de interventia parintilor si a antrenorului, ca sa ajute copilul sa evalueze corect experienta, caci a fi invingator nu presupune a fi pe primul loc, ci a-ti folosi la maximum potentialul.
Are sportul un impact pozitiv inclusiv in ceea ce priveste rezultatele scolare?
A.P.: Practicarea sportului contribuie la o mai buna oxigenare a creierului, ceea ce duce la imbunatatirea performantelor intelectuale. Astfel, se dezvolta concentrarea, memoria, capacitatea de intelegere si creste tonusul psihic. Se mai stie ca sportul disciplineaza, iar toate aceste elemente, adunate, conduc la cresterea randamentului scolar.
In ce masura dezvolta sportul independenta si capacitatea copilului de a lua decizii?
A.P.: Independenta se contruieste treptat, inca dinaintea primilor pasi, si este asociata cu capacitatea decizionala, stabilirea si atingerea obiectivelor propuse, asumarea responsabilitatii pentru propriile actiuni, capacitatea de organizare. Practicand sportul, cel de echipa ori cel individual, copilul dobandeste treptat aceste abilitati devenind independent, lucru care se va reflecta in toate aspectele vietii sale.
Pentru copiii mai timizi este sportul o solutie eficienta de a le imbunatati aptitudinile sociale si comunicarea?
A.P: Practicarea unui sport de echipa este o solutie, insa integrarea copiilor trebuie facuta in ritmul pe care il tolereaza si progresiv. Pentru a capata incredere in fortele proprii, antrenorul trebuie sa fie cald si ingaduitor cu ei, iar ceilalti copii trebuie invatati sa nu se comporte inadecvat fata de micutul mai timid. Faptul ca practica un sport de echipa, ii va oferi sentimentul apartenentei la un grup, dizolvand teama de respingere.
ANDREEA PETREA este psihopedagog si psihoterapeut cu competente in hipnoza clinica, consilierea si psihoterapia copilului, adolescentului, adultului si cuplului. www.psihoterapiesihipnozaclinica.wordpress.com
