Cum ii pedepsim corect

De fiecare data cand ii trasezi copilului tau o regula, este bine sa-i precizezi si care vor fi consecintele, evident, benefice, ale respectarii ei: de pilda, „daca vei face curat in camera, vei putea sa-i inviti pe prietenii tai la ti­ne“; sau: „daca iti vei face temele corect, vei avea timp sa te joci mult mai mult“.

Cum sa negociezi

„In principiu, regulile se negociaza cu copilul in momentul in care el isi poate asuma responsabilitati si are constiinta ca se poate pune in pericol prin deciziile sale. Incepand cu varsta scolara, acest lucru este posibil. Toate regulile pe care parintii le stabilesc pentru a evita riscuri vitale pentru copil nu sunt negociabile. De exemplu, vizitele periodice la medic nu se negociaza, la fel ca si utilizarea in exces a focului sau a televizorului ori mersul pe role fara e­chi­pamente de protectie adecvate“, sugereaza psihologul Roxana Stoi­ca.

Trebuie sa fii prevenit; nici nu stii in cate feluri, care mai de care mai ingenioase, poate un copil sa in­cal­ce, sa amane, sa evite sau sa rastalma­ceasca o regula. Asa ca la negociere pleci ca la lupta: inarmat pana-n dinti cu fermitate, explicatii scurte si simple, minimum de conce­sii, ma­xi­mum de efecte pozitive. Si un strop de talent de manipulare: „Da­ca iti faci repe­de ordine in bi­rou, te las sa ma ajuti la pregatitul mancarii“. Astfel, o responsabilitate o poti transforma intr-o recompen­sa. „Prin negociere, copilul este sus­tinut sa ia de­cizii si sa isi asume responsabilitatea lor. Este de preferat ca regulile sa nu se transforme in interdictii“, spune psihologul Roxana Stoica, „ci, mai curand, in orientare catre alternative pozitive.”

Si da-i si lupta cu „nu“-ul tau si „da“-ul lui

Evident, vine si proba de foc: copilul tau n-aude cand ii spui „n-ai vo­ie“. Atunci, in primul rand, ti-aduci aminte cat de mult il iubesti, contrar impulsului tau de a-l lasa la bunici, pentru o perioada mai lunga. Apoi, aduci in discutie sanctiunile.

Dar educatia nu este o relatie de seductie! Educatia se bazeaza pe un sistem de reguli care trebuie sa-i permita copilului sa in­teleaga diferenta dintre ce este permis si ce este interzis si, prin in plan mai general, diferenta dintre bine si rau. Or, o regula nu este cu adevarat re­gula daca nu e combinata cu o san­ctiune, in cazul nerespectarii ei. Dar, daca sanctiunea este gestul prin care parintele reafirma regula, se subintelege ca aceasta regula a fost stabilita in pre­a­labil ca fiind obligatorie.

Ei, bine, aceasta noua etapa naste, evident, intrebarile ei: cat si mai ales cum sanctionez? Care e masura justa? Oare nu-i fac rau daca il pedepsesc?

Perioada copiilor-regi

Cuvantul „pedeapsa“ suna rau: aceste urme de autoritarism ne a­runca inapoi in timp cu cateva dece­nii, cand bataile, palmuirile si chiar loviturile de curea erau date aproape fara niciun motiv. Aceasta era e­du­ca­tia severa, mostenire a u­nei traditii seculare ce nu-i acorda co­pilului niciun drept, ci numai datoria de supunere oarba.

Din acel moment, generatii de specialisti au evidentiat influenta atentiei parentale asupra functionarii psihice si afective a copilului. Noua generatie de parinti vrea sa gaseasca un echilibru intre dialog, negociere si sanc­tiune, remarca psihologii. Ei au asimilat utilitatea dialogului in e­du­ca­tie, insa recunosc, de asemenea, nevoia de a sti sa impuna limite, fara de care copilul ar putea deveni despotic.

Freud este primul care a insistat a­supra „nevoii de pedeapsa“ re­simtita de copilul con­stient de faptul ca a gresit. Daca nu autoritatea parentala este cea care aplica sanctiunea, copilul risca sa-si asume propria raspundere, mai ales prin mijloacele indirecte de autopedepsire (renuntari voluntare, comportament riscant, anorexie, mutilari…) care vor avea con­secinte grave in formarea si viata viitorului adult.

Greseli si pedeapsa

Sa educi inseamna sa-l faci pe copil responsabil. Asadar, cele mai bune pedepse vor fi, intotdeauna, cele care vor servi acestei responsabilizari.

„Este important ca ea sa fie proportionala cu greseala copilului, sa fie consistenta si previzibila (pen­tru ca rareori o pedeapsa isi atinge scopul de la bun inceput) si sa fie clar legata de comportamentul copilului. O pedeapsa prea blanda sau prea as­pra, care uneori este aplicata, alteori nu, sau care este aplicata din senin, fara nicio explicatie sau fara nicio indicatie a modului – diferit – in care parintele ar dori ca fiul/fiica sa se comporte pe viitor – sunt tot atatea exemple de erori educative, con­damnate la ineficienta“, spune psihologul Anca Lihanceanu.