El nu vrea copil, ce e de facut?
ARE DEJA UN COPIL DIN ALTA RELATIE
Deja tati divortati, anumiti barbati simt culpabilitate la ideea de a fonda o noua familie. Sa se ocupe de alt copil, cand cel pe care il au deja nu are parte de atentia lor, li se pare insuportabil.
Ei asimileaza divortul prin care au trecut cu abandonul copilului. Si in acest caz, e mai bine sa nu fortezi lucrurile.
Lasa-i timp sa faca doliul primului cuplu si sa realizeze ca si-a lasat sotia, nu copilul.
NU VREA SA TREACA PE PLANUL AL DOILEA
T. spune:„Intreaba orice mama pe cine ar salva in caz de naufragiu:copilul sau barbatul? Bineinteles ca alege copilul! Asta ma umple de furie.
Eu vreau o femeie care sa ma salveze pe mine! Ideea de a-mi imparti sotia cu un bebe, chiar daca e al meu, ma imbolnaveste. Refuz sa trec pe planul doi!“.
Nimic nu mai merge daca partenerul ocupa locul simbolic al copilului. El este bebelusul, el are nevoie sa fie reconfortat si alintat.
In acelasi registru, sunt unii pe care ipoteza venirii unui copil ii trimite la o veche rivalitate frate-sora.
„In acest caz, o consultatie la un psihanalist e benefica“, spune Sylvie Tenenbaum, psihoterapeut.
Refuzul barbatului este pus intr-un context mai larg al relatiei de cuplu.
„Incercam sa ne concentram pe altceva, si discutia poate fi reluata pe alte baze.“
CONFUNDA SOTIA CU MAMA LUI
Refuzul paternitatii poate dovedi si un complex Oedipe prost rezolvat. Sunt barbati pe care maternitatea ii lasa impotenti.
Daca spun „nu“ unui copil, este pentru ca se simt incapabili sa faca amor cu cea care face supa si schimba scutece.
Prima iubire a unui barbat este mama lui, dar aceasta iubire este atinsa de incest.
Daca sotia lui devine mama, relatia e pusa sub semnul interdictiei si nu o mai doreste.
Alta varianta a problemei oedipiene: fantoma femeii falice, a mamei atotputernice.
Sa faca un copil cu o femeie, inseamna sa-i dea acesteia echivalentul simbolic al puterii, al falusului. Daca o refuza, o castreaza!
Aceste tipuri de refuz sunt mai dificil de contrat, pentru ca problematica subiacenta si inconstienta este grea.
Putem incerca o separare, fiecare de partea sa. Uneori, luarea distantei poate in-semna revenirea asupra refuzului initial, dar venirea copilului risca sa fie traita prost daca o analiza psihologica de fond nu a fost facuta inainte…
In realitate, singura modalitate de a surmonta acest „nu“ spus paternitatii este o terapie psihanalitica.
OARE EL CHIAR REFUZA?
Ultima intrebare, esentiala: oare e el cel care chiar nu vrea copil? Uneori nu dam „din intamplare“ peste acest tip de barbat.
Poate ca refuzul sau e o oglinda pusa in fata femeii si ambivalentei sale in fata maternitatii.
„Ii ceream un copil pentru ca stiam ca va refuza. De fapt, cred ca eu nu voiam, dar ma supuneam presiunii sociale, a mamei mele, a prietenelor“, spune S.
Ea proiectase asupra sotului propriul refuz inconstient de a devenind mama, mai degraba decat sa-si asculte atent dorintele proprii.
