Inainte si dupa… maternitate

Carrie Bradshaw (pe care o cunoastem destul de bine din serialul Sex and the City) se casatoreste destul de tarziu si nu are in plan niciun copil. Just you and me este una din replicile ei cu Mr Big. Sarah Jessica Parker, pe de alta parte, actrita care da viata personajului, este casatorita de 15 ani si mama a trei copii, unul biologic si gemeni cu o mama surogat.

Asadar, Carrie, este doar o fictiune? Sau Carrie si Sarah sunt doua personaje posibile, deopotriva alaturi de multe alte modele? Chiar daca am lua pe rand personajele serialului si gasim patru atitudini complet diferite in fata maternitatii. Cu siguranta, situatiile difera de la o femeie la alta, depinzand atat de structura fiecareia, cat si de cultura, educatie, zona geografica, situatia materiala etc. Toti acesti factori isi fac simtita prezenta in decizia femeii de a deveni sau nu mama. Iar sentimentul matern unele il posedam in mai mare masura decat altele.

„Eu mi-am dorit o cariera in cercetare si am muncit foarte mult sa ajung aici si sa fac ceea ce fac acum. Timp am foarte putin pentru altceva decat studiile la care lucrez. Am o echipa de tineri chimisti in formare si ii consider pe ei copiii mei. Nu mi-am dorit vreodata cu adevarat sa fiu mama, chiar daca ideea m-a bantuit intr-o vreme. Nu as avea timp sa ii dedic si nici emotional nu cred ca am fost vreodata pregatita pentru un copil. Cred ca e mai corect sa fiu asa decat sa fac un copil din ratiuni egoiste, fara a ma gandi la ceea ce am concret sa ii ofer“, povesteste Sorina, 48 de ani.

Schimbarea biologica si psihologica

Momentul sarcinii, dincolo de miracolul pe care il reprezinta, implica o serie de schimbari biologice si, implicit, psihice care pot varia de la un trimestru la altul al sarcinii, fie ca este vorba de o sarcina normala, fie de una cu complicatii.

De la valul hormonal care cuprinde femeia, prin ajustarile sistemului endocrin, la modificarile ritmului cardiac, al respiratiei, al functiilor metabolice etc., toate aceste transformari ale organismului isi lasa amprenta asupra psihicului. Modificarile in greutate si aspect, pe fondul unei mai mari labilitati psihice, sunt schimbari pe care incercam sa le acceptam ca atare, in timp ce ne urmam cursul firesc al activitatilor zilnice. Iar aceste aspecte pot fi insotite si de alte complicatii, ce pot duce la depresii, uneori destul de severe, precum cea post-partum.

Ups and downs

Micile depresii si micile bucurii sunt ingrediente care ne condimenteaza statutul de gravida. Momentele de tristete, dublate de o stare fizica nu foarte placuta, care afecteaza ritmul zilnic al vietii, sunt provocarile aduse de sarcina. Depindem de structura noastra psihica, dar si de sprijinul celor din jur pentru a depasi momentele mai grele, incercand mereu sa ne axam pe aspectul pozitiv al unei sarcini. Pentru ca, nu-i asa, in viata lucrurile bune si frumoase nu se obtin tocmai usor.

„Eu am decis destul de tarziu sa devin mama, la 39 de ani. Am avut nevoie si de tratament hormonal pentru sarcina, plus de multe precautii pe toata durata ei. Sotul meu a fost un sprijin incredibil. Amandoi suntem dependenti de munca, dar am reusit sa ne repliem si sa facem loc pentru un nou membru al familiei si, implicit, intregii mele transformari. Nu mi-a fost usoara sarcina, dar, sincer, imi lipsesc serile in care imi erau masate picioarele sau spatele. Aveam si anumite avantaje!“, povesteste Corina, stomatolog.

Medicina a avansat suficient de mult incat o sarcina tarzie sa nu mai fie o problema. Asadar, intr-un fel, ceasul biologic este uneori inlocuit cu cel psihologic, care ne alerteaza atunci cand suntem cu adevarat pregatite sa devenim mame. Si cum stiinta ne sprijina in toate demersurile in acest sens, iata, avem o multime de aliati, care, uneori, ne mai dau un pic de timp de gandire pana la luarea deciziei. Nu mai este obligatoriu sa ai un copil la o anumita varsta, dar nici nu este un tren pierdut daca in jurul varstei de 40 de ani intelegi ca iti doresti sa devii mama.

De Iulia Barca