Sa nu mai punem presiune pe copii!
Sa aiba note bune, sa fie primii in clasa, sa progreseze fara incetare… Cei care se ocupa de copiii nostri, fie ca sunt consilieri scolari, fie ca sunt dascali, constata acest fapt mai mereu: stresul legat de reusita scolara loveste tot mai dur. Iar parintii sunt nelinistiti. Multi au senzatia ca fiul sau fiica lor este stresata de scoala sau de performanta care i se cere. Asta inseamna si de povara orelor de meditatii particulare sau de sport, de sah, etc.
„Presiunea careia copiii sunt supusi, este enorma“, spune Alain Braconnier, psihiatru si psihanalist francez. „Ea vine din mediu – scoala si parinti –, dar elevul o exercita el insusi asupra sa. Ceea ce este teribil in presiunea parentala, este ca aceasta insecurizeaza copilul pe termen lung, pentru ca este expresia temerilor parintelui. Acesta nu mai este cel care trebuie sa sustina copilul, ci o persoana pe care copilul trebuie sa o asigure.“
Trebuie spus, de asemenea, ca si contextul economic are o influenta. Discursul dominant despre criza economica nu e de natura sa risipeasca norii. „Criza accentueaza angoasa in interiorul familiilor“, spune Anne Catherine Pernot Masson, pedopsihiatru. „Argumentul somajului este adus in discutie pentru a-i motiva pe copii, dar, de fapt, acest lucru nu face decat sa alimenteze dubiile lor asupra capacitatii lor de a-si gasi locul lor intr-o lume asa de ostila!“ Angoasei parentale ii raspunde, de asemenea, cea a unei scoli tot mai destabilizate. Fara a vorbi despre un sistem scolar care supune elevul unei evaluari tot mai precoce si care promoveaza competitia si individualismul.
Exigenta sau presiune
Pentru Brigitte Brot, psihopedagog specialist in motivatie, este urgent sa diferentiem cum trebuie intre exigenta legitima si presiunea anxiogena. „Exigenta cea buna este cea care il sustine pe copil, ia in calcul punctele sale slabe si pe cele puternice, il ghideaza pentru a avansa. In aceasta relatie, parintele este un partener. Invers, presiunea este facuta din hartuire, intruziune, amenintare, santaj, culpabilizare, este tintita catre un singur rezultat si neaga copilul, pentru ca i se adreseaza numai elevului si nu individului.“ Sa decodam corect mizele ascunse, sa clarificam rolurile, sa dozam bine cererile. Acestea sunt uneltele de care poate sa se foloseasca orice parinte pentru a-si insoti mai bine copilul pe drumul invatarii si autonomiei.
