Feluri de iubire
Catherine Bensaid, psihanalista, s-a inspirat din filosofiile antice, care simbolizau nivelurile de constiinta pe o scara pentru a defini diferitele grade ale dragostei.
Se poate evolua pe o „scara a dragostei“: mai amical, tandru sau pasional, in functie de ore si apoi in functie de ani. Dragostea adevarata se situeaza in calitatea relatiei cu celalalt, atunci cand nu mai suntem obiectul sentimentelor proprii, nici al celor ale partenerului, ci subiectul. De la dragostea devoranta, la dragostea… Dar, iata cele sapte etape spre o dragoste adevarata.
Porneia (din grecescul pornê, „prostituata“)
Dragostea este devoranta, precum cea a bebelusului, pasiv si dependent de sanul mamei: asteptam de la celalalt sa ne „hraneasca“. Fiind constienti de cererea acestui „bebelus“ din noi, devine posibil sa trecem la o dragoste adulta, care „se bucura de viata“.
Pathos („suferinta“, „pasiune“, in greaca)
Dragostea este pasionanta, posesiva. „Vreau tot de la tine, imediat.“ Este vorba despre o cerere nelinistita si obsesiva, pentru ca mult prea repede il invidiem pe celalalt. Reprosurile inlocuiesc vorbele de dragoste. Aceasta pasiune trezeste senzatii copilaresti de neputinta, de abandon… de care ar fi bine sa se elibereze pentru a atinge o dragoste care il iubeste pe celalalt asa cum este el.
Eros („dorinta a simturilor“, in gr.)
Dragostea este dorinta. Celalalt este atat de frumos, face viata atat de frumoasa! Dar de indata ce iese din aceasta iluzie de perfectiune, nu il mai iubim. Dragostea adevarata incepe dupa aceste prime deziluzii. De acolo inainte, avem de ales: sa recadem in dragostea nefericita si oarba, sa ramanem in erotismul pulsional, fara impartasire, sau sa ne deschidem spre angajamentul unei relatii bogate si armonioase.
Philia („prietenie“, in gr.)
Dragostea este amicala nu pentru ca exclude dorinta, ci pentru ca invata sa o descoperim, dintr-o parte si dintr-alta, si sa o spunem. Cu scopul ca fiecare sa poata sa o auda si sa o inteleaga.
Storge („dragostea familiala“, in greaca)
Dragostea este tandrete. Nu doar blandete, dar si tensiune: a tinde spre celalalt, a fi atent, atentionat…
Charis („multumire“, „favoare“, in greaca)
Dragostea este multumire. Fericirea de a fi impreuna este un cadou. Acest acord profund permite sa ne simtim impliniti cu celalalt. Cotidianul isi ia toata savoarea, se imbraca cu toata aceasta nebunie care ne permite sa ne largim orizontul, sa mergem spre necunoscut.
Agapé („dragostea divina“, in greaca)
Dragostea este un dar. Este partea neconditionala din iubire. Acolo se deschide usa dragostei adevarate, care este o opera ce trebuie desavarsita. Iubirile nefericite, clipele nefericite pot da viata unei dragoste adevarate, care se traieste in realitatea pe care o transforma. Dragostea adevarata nu atinge oare inegalabilul? Infinitul?
