Secrete si minciuni ale geloziei

Ce este mai insuportabil decat sa te crezi inselat, inlocuit, uitat, negat? Un sentiment greu de marturisit, care ascunde probleme din trecut.

Nu cred ca exista persoana care sa nu fi simtit cel putin o data in viata gelozie puternica, taioasa, atroce! La intrebarea „ce m-a apucat“, raspunsul difera, pentru ca gelozia este un sentiment care adesea ascunde frustrari si dorinte secrete, cu o sursa indepartata: copilaria.

Dar de multe ori incorect judecata, pentru unii motiv de rusine, gelozia este un aspect pe care trebuie sa il exploram riguros, caci, odata descoperiti monstrii, ne putem lupta cu ei. Si, odata infranti, vom ajunge sa ne simtim mai bine in propria piele si sa construim relatii mult mai sanatoase si mai placute.

De unde apare gelozia?

Conform psihanalistilor, nu am fi fost gelosi decat o singura data in toata perioada copilariei. O gelozie atat de mare, incat ne-a marcat viata. In timp ce esti gelos, nu faci decat sa retraiesti acea durere a copilului care nu suporta sa-si vada mama indepartandu-se de el. Dintr-o data, lumea lui se prabuseste, se simte abandonat, tradat. Pentru Lacan, aceasta suferinta este necesara, caci ii permite copilului sa iasa din fuziunea cu mama sa. Dar totul depinde de modul in care aceasta prima rana va fi traita…

Gelos pentru ca te simti tu, insuti, infidel?

Ei bine, da, un fenomen chiar destul de obisnuit. Inainte de a se casatori, V. a fost un mare seducator, ce acumula cuceriri saptamanal. Apoi, s-a „cumintit“. Sotia, desigur, este fidela, dar V. e teribil de gelos, iar o simpla discutie inocenta a acesteia cu un alt barbat, pur si simplu il scoate din minti. V. nu face altceva decat sa proiecteze asupra sotiei lui propriile sale dorinte. Pentru el, dorinta este echivalenta cu realizarea actului, se simte vinovat, isi refuleaza dorinta de a o insela si i-o atribuie ei. Un tip de gelozie definit si de Feud in lucrarea sa Nevroza, psihoza, perversiune si denumit „gelozie proiectata“.

Femeile sunt mai geloase decat barbatii?

Nu, dar ele o arata. Spre deosebire de barbati, femeile sunt foarte curioase in ceea ce priveste o potentiala sau reala rivala. Vor sa stie totul despre ea: culoarea parului, dimensiunea taliei, unde lucreaza, tot! Barbatii, in schimb, se afla intr-o stare de negare: „Prietenul meu pretindea ca nu este gelos“, povesteste C, „si era sincer. Dar, intr-o seara, i-am marturisit o aventura nesemnificativa, care se intamplase chiar in prima noastra saptamana de relatie, si dupa aceea a vomitat toata noaptea. «O criza de fiere», zice el!“. Barbatii raman multa vreme indiferenti apoi, in fata unei astfel de lovituri a realitatii, se prabusesc. La femei, cumva, este invers: ele sunt geloase dintr-o data, chiar daca nu se intampla nimic.

Se poate sa nu fim gelosi?

Freud a fost primul care a spus: „Gelozia este, ca si doliul, un afect normal. Daca lipseste, este pentru ca a fost obiectul unei respingeri puternice. In cazul acesta, ea joaca un rol cu atat mai mare in inconstient“. A., 33 de ani, spune ca acum nu este gelos, pentru ca in copilaria sa a avut o unica si puternica criza de gelozie. Fratele cel mare intr-o familie cu trei copii, s-a simtit extrem de neglijat dupa nasterea surorii mijlocii. „Gelozia? Stiu s-o reperez si sa-i raspund printr-o contraofensiva imposibil de evitat: indiferenta. Daca o femeie la care tin incearca sa provoace in mine acest sentiment, ma simt anesteziat si inghetat. Nu ma mai intereseaza. Practic, incetez imediat s-o iubesc.“ A. nu recunoaste ca de fapt este teribil de gelos si isi refuleaza gelozia tocmai pentru ca, inconstient, stie ca nu ar suporta sentimentul. El nu a invins gelozia, ci a transformat-o in ura rece.

Cand cadem in patologic?

Daca este normal ca de-a lungul vietii sa trecem printr-unul sau mai multe conflicte provocate de gelozie, imposibilitatea de a parasi aceasta stare este, cu siguranta, un semnal de alarma. De exemplu, atunci cand nu reusim sa ne indepartam de un partener care este vizibil infidel sau cand ne imaginam, pe nedrept si in mod obsesiv, inselati de cel cu care convietuim.

Gelozia poate ascunde o dorinta homosexuala?

Exista o forma de gelozie apropiata de paranoia, pe care Freud o numeste „deliranta“. In acest caz, cel pe care ni-l dorim, nu este partenerul, este rivalul. Daca sunt o femeie, de exemplu, dovedesc o atractie inconstienta pentru amanta sotului meu. Si ceea ce ma enerveaza, este ca aceasta il iubeste mai mult decat mine. Intr-un cuvant, gelozia deliranta este expresia unei dorinte homosexuale refulate. „Am locuit trei ani cu B. El era ginecolog si nu mai puteam suporta ideea ca vede sexul femeilor toata ziua. La inceput ma controlam, pana cand a fost nevoie sa o inlocuiesc trei zile pe secretara lui. Cand i-am vazut pacientele, am simtit ca imi pierd mintile. Seara, il bombardam cu intrebari, iar cand aveam relatii sexuale, eram obsedata de ideea ca dorinta lui nu este indreptata spre mine, ci spre ele. Era cumplit.“

Prin ce se deosebeste de invidie?

Unii nu sunt gelosi decat in dragoste, altii – inclusiv la locul de munca. Dar in cadrul profesional, cred ca putem vorbi mai degraba de invidie. Gelozia este „teama de a pierde ceea ce posedam“, in timp ce invidia este „suferinta de a vedea pe cineva pe care ni-l dorim pentru noi, in posesia altcuiva“. De altfel, gelozia presupune o a treia persoana, care apare ca rival, in timp ce invidia implica o relatie cu o singura persoana. Dar aceste doua sentimente sunt strans legate intre ele, cuvantul „gelozie“ venind din greaca veche zelos, care inseamna „invidie“.

De ce fel de rival ne temem?

Rivalul geaman – o dublura considerata superioara si care este o amenintare gata sa-ti ia locul.

Rivalul opus – incertitudinea ca esti, intr-adevar, obiectul dorintei celuilalt: „Daca ceea ce ofer nu este de fapt ceea ce-si doreste? Atunci, de ce ma vrea? Si ce vrea? Eu, cine sunt eu? Ce-mi lipseste?“. Este vorba despre o prabusire a identitatii si o jignire narcisica.

De ce este dificil sa renunti la gelozie?

Pentru multi, gelozia este o dovada de iubire. Asadar, gelozia face parte din placerea iubirii: ea trezeste la realitate, insufleteste, erotizeaza! Este un afrodisiac. A relansa dorinta prin gelozie este, de altfel, o practica obisnuita. Violenta dorintei este decuplata, legata de agresivitate, de gandul de a-ti zdrobi rivalul… Dar gelozia nu este guvernata doar de pasiune. Secole la rand, ea a fost, inainte de toate, o afacere de onoare.

Cum ne vindecam de gelozie?

Cu totii avem strategii inconstiente de protectie. Unii se blindeaza, asa incat nu mai pot sau nu mai vor sa se indragostesca. Refuzul lor de a iubi este un refuz de a fi tradati. Altii ajung sa se convinga pe sine ca intotdeauna isi pastreaza locul preferential. Remedii exista… Scrisul, de exemplu, i-a calmat mereu pe cei gelosi. Caci „a scrie inseamna a ucide!“. Cate piese de teatru, romane, scenarii nu au fost create pe baza acestui sentiment?!

I. a incercat aceasta metoda la psihoterapie: „M-a ajutat sa-mi schimb viziunea, sa privesc inapoi si, mai ales, sa suport mai bine momentele de criza“, marturiseste ea. Alte voci spun ca nu ne vindecam de gelozie, asa cum nu ne vindecam de iubire, dar putem sa refuzam sa ne lasam distrusi de ea.