20 de minute pentru a ne regenera
Paula, 36 de ani, adora sa fie sclava somnului. „Imi place enorm aceasta toropeala care preceda siesta. Percep razele soarelui prin fereastra, iau o patura si atunci imi simt corpul absorbit de caldura.
Il ascult, ma las in voia lui. Cateodata, petrec acest timp mai ales pregatindu-ma sa adorm. Insa ceea ce imi place mai mult sa vad, este timpul pierdut care se scurge.“
Inca de la sfarsitul anului 1990, psihologul Bill Anthony, director al Centrului de Reabilitare Psihiatrica de la Universitatea Harvard, studiaza beneficiiile acestei ruperi de cotidian, metoda foarte eficienta impotriva stresului.
Ea ar favoriza memoria si, prin odihnirea creierului, ar permite asimilarea de date noi. Alte studii sustin ca, gratie celor 20 de minute de repaus, performantele intelectuale ar creste cu 20%!
Iar aparatorii ei ferventi subliniaza ca elibereaza creativitatea, avand in vedere lista geniilor care au adoptat-o: Isaac Newton, Arhimede, Victor Hugo, André Gide…
In ce masura? Este un mister total! In ochii oamenilor de stiinta, mecanismele sale raman inca putin cunoscute.
O slabiciune scuzabila
Siesta (din latinescul sexta sau a sasea ora din zi) desemneaza un timp de odihna luat dupa masa de pranz. In opinia lui Michel Tib¨rge, neurolog la Centrul Somnului din Toulouse, „fiinta umana este genetic programata sa aiba tendinta de a dormi intre orele 14 si 15“.
La aceasta ora-cheie, atentia scade, pleoapele clipesc mai des, capul se clatina. Pe unii ii va durea nasul, altii nu isi vor mai aminti ceea ce tocmai au citit, dar aceasta mica slabiciune, chiar daca nu o percepem in mod constient, este inevitabila.
„Acest moment corespunde, de altfel, cu cel in care se intampla accidente rutiere“, atentioneaza Anne Marie Malabre, biolog. Dar, daca aceasta stare depinde de ceasul nostru cicardian (24 de ore), ea nu este legata de niciun fenomen fiziologic precum cele pe care le inregistram inainte de a adormi seara, ca, de exemplu, scaderea temperaturii corporale.“ Chiar daca o masa prea bogata, un efort fizic si efectul caldurii destabilizeaza organismul si pot accentua aceasta scadere brusca.
Faptul ca ne place siesta este un semn de maturitate
„Medicii sustin ca aceasta hipovigilenta ar fi o relicva a somnului polifazic al bebelusului“, explica Anne Marie Malabre. Intr-adevar, bebelusul doarme in etape, atat ziua, cat si noaptea. Pe parcursul lunilor, fazele somnului de zi se diminueaza, dar cea de la inceputul dupa-amiezii (siesta!) este ultima care dispare, intre varsta de patru si sase ani.
A lupta impotriva somnolentei cu ajutorul cafelei? Asta inseamna a actiona impotriva naturii, creierul va reitera semnalul mai tarziu. „Fiinta umana poseda «usi de somn» de la unul la doua minute, o data la o ora jumatate, doua. Este un ritm arhaic care se duce pana la originile noastre ca specie“, subliniaza Michel Tib¨rge.
Intr-adevar, pentru a nu se expune pradatorilor, omul preistoric dormea putin, dar des. Mai aproape de timpurile noastre, Leonardo Da Vinci practica in maniera sa proprie somnul polifazic: un sfert de ora o data la doua ore – cum fac astazi navigatorii in curse solitare.
Dar siesta nu inseamna neaparat a dormi, esentialul este sa ajungem sa ne regeneram. Asezat cu capul pe birou sau lungit pe iarba, cu jaluzelele trase sau „tachinat“ de razele soarelui, putin conteaza.
