Intoarcere la sensul cuvintelor

Citind confesiunile lui Jerome K. Jerome despre arta de a scrie sau a nu scrie un roman am invatat ca, lucrand la un text, singura intrebare careia trebuie sa-i raspunzi este: oare ce-i va placea cititoarei? Cu alte cuvinte, daca cititoarea va fi multumita, atunci si cititorul va fi. Un ochi atent descopera fara urma de indoiala ca toate marile carti au in miezul lor un plot, o infruntare in care supravietuieste sau moare o eroina.

Iata de ce n-am putut sa trec nepasatoare pe langa cioburile si varfurile de sageti care ieseau la lumina de pe colina tocita din satul transilvan al bunicilor mei. Ele imi spuneau o poveste, iar povestea soptea asa: cu o mie de ani in urma, fiica episcopului de Oradea fusese rapita de barbarii cumani. Cel care a pornit in cautarea ei si a eliberat-o, printul Ladislau, va ajunge ani buni de domnie si o eternitate intreaga ca sfant in calendar. Batalia care a hotarat soarta fetei si a intregii armate cumane s-a purtat tocmai pe acea colina de unde in vacantele de vara priveam curgerea lina a paraului Dipsa printre salcii si stufaris salbatic. Cine ar fi lasat din mana o astfel de poveste?

Scriind aceasta carte mi-am cerut disciplina, informatii reale, cat mai putin limbaj psihanalitic si sa nu-mi pierd din vedere cititoarea. Cu alte cuvinte, sa ajung la un acord geometric intre timpul istoric, situatie, personaje si stilul potrivit unei voci interiorizate, adica celui care citeste in gand.

Aceste cateva „detalii” mi-au luat patru ani pentru ca, spre deosebire de poezie, unde pot sa ma las in voia metaforelor si ale altor figuri de stil care cer sa fie rostite, declamate, interpretate, soptite sau chiar facute praf in lecturi publice, cand scriu proza ma incurc in sensurile cuvintelor, descoperite parca pentru prima data. Ceea ce imi pare firesc in limbajul vorbit, devine in scris un organism viu cu o istorie complexa ale carei ramificatii ma suprind si ma incurca.

Scriind Kyrie Lex am facut un drum intors inspre sensul originar al cuvintelor pe care le foloseam. Din laboratorul in care indepartam aluviunile cautand cuvintele victorioase s-a nascut titlul acestui roman, greu de explicat daca ar fi sa-l povestesc cu voce tare, insa perfect pentru cel care citeste in gand.

Flavia Teoc

De citit: