Povestiri cu coada

Veronica D. Niculescu, scriitoare

Cei care vor binevoi sa deschida cartea, mai exact sa dea deoparte coperta „Orchestrei portocalii', vor descoperi pe prima pagina un subtitlu: „Povestiri cu coada'.

Sa incepem cu coada, asadar. Mi-am dorit o carte cu coada. Cu coada adevarata, sub forma semnului de carte, un semn de matase sau de piele. Virful sau sa zvicneasca, sa se legene sau sa zaca. Dupa dispozitie. O carte animal, de pus cu botul pe umar pe inserat, de scarmanat intre urechi la cite o pagina, cu ochii in tavan. O carte ciine sau o carte soarece. Cu trup si cu suflet.

Despre trupuri si suflete cinta povestirile din „Orchestra portocalie'. Despre fibra alunecoasa dintre ele. Despre iubire, despre incertitudinile dragostei, despre teama, despre tremurul animalier, despre fuga departe ca sa ajungi mai aproape.

Fusesem, in povestirile din volumul precedent, motan, batrin, transsexual, barbat; acum venise vremea, se pare, sa fiu femeie. Speriat animal musuroielnic, fugi cit fugi, pina la urma iti ajungi coada. Si-am fost femeie in toate povestirile. Alungasem teama confuziei intre autor si personaj. Am fost femeie pe malul Dunarii, la Budapesta, pozind nud intre mii de nuduri, cum n-am indraznit decit asa, scriind. Am avut un magazin de antichitati, cu policioare incarcate de sticle colorate. Am avut bicicleta (in realitate, am indraznit abia acum citeva luni). Si tot asa… In pielea femeilor imaginate, m-am cautat si pe mine. Apoi, desprinsa de „orchestra', m-am jucat de-a piticii si balaurii si ciupercile si ciinii, intr-un basm.

Dar „Orchestra portocalie' ramine, dintre cartile publicate de mine, cea mai muncita, cea mai intim muncita, cea mai prapastios construita, fiindca nu stiu aventura mai migaloasa si mai periculoasa decit sa scrii despre un personaj care, fara sa fii tu, ai putea deveni tu. Si tu, si tu, care tremuri ca mine in fata focului, pe intunericul dragostei.

Veronica D. Niculescu

De citit:

Orchestra portocalie, Veronica D. Niculescu, Editura Cartea Romaneasca

Orchestra portocalie
de Veronica D. Niculescu

Editura Cartea Romaneasca

 Citeste aici un fragment din volum.

Comentează și tu
Recomandări
Liliana Țuroiu, despre statuia Reginei Maria ce va fi amplasată de ICR la Ashford: „Ne apărăm și promovăm valorile și lăsăm ceva durabil în urma noastră“
Liliana Țuroiu, despre statuia Reginei Maria ce va fi amplasată de ICR la Ashford: „Ne apărăm și promovăm valorile și lăsăm ceva durabil în urma noastră“

În contextul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri şi în cadrul efortului constant de a construi relaţii culturale durabile între România şi Marea Britanie, Institutul Cultural Român va dezveli miercuri, 12 decembrie, în orașul Ashford din Marea Britanie, locul naşterii Reginei Maria, un monument dedicat celei mai importante personalităţi ce a reprezentat excepțional cele două țări.

Citeste
(P) Festivalul “Film 4 Fun”
(P) Festivalul “Film 4 Fun”

Cea de a-X-a ediție a festivalului de film Film 4 Fun’ se va desfășura în perioada 2-4 august 2018 la Casino Sinaia, Centrul Cultural Carmen Sylva și Muzeul – Castelul Știrbei. Această ediție aniversară iși continuă tradiția, dar vine și cu surprize și promite să-și respecte ca de fiecare dată motto-ul: ‘Într-o lume plină de […]

Citeste
supereroi marvel
Cei mai mici supereroi Marvel se văd pe cele mai mari ecrane

Vara aceasta facem echipă cu Omul Furnică şi Viespea din 6 iulie, la cinema, pentru o nouă aventură alături de cei mai simpatici eroi din Universul Cinematografic Marvel.

Citeste
Povestiri cu coada
Povestiri cu coada

Cei care vor binevoi sa deschida cartea, mai exact sa dea deoparte coperta „Orchestrei portocalii”, vor descoperi pe prima pagina un subtitlu: „Povestiri cu coada”. Sa incepem cu coada, asadar. Mi-am dorit o carte cu coada. Cu coada adevarata, sub forma semnului de carte, un semn de matase sau de piele. Virful sau sa zvicneasca, sa se legene sau sa zaca. Dupa dispozitie. O carte animal, de pus cu botul pe umar pe inserat, de scarmanat intre urechi la cite o pagina, cu ochii in tavan. O carte ciine sau o carte soarece. Cu trup si cu suflet.

Citeste
SoNoRo Conac – muzică pentru arhitectură
SoNoRo Conac – muzică pentru arhitectură

În luna septembrie, SoNoRo Conac pune din nou muzica în slujba salvării patrimoniului arhitectural românesc și derulează o campanie de strângere de fonduri pentru reabilitarea conacului Neamțu din Olari, județul Olt. Campania va consta în organizarea unui concert la conac, pe 21 septembrie, și a unui sistem de donații comunicat pe tot parcursul lunii septembrie.

Citeste
„Poezia ramane supapa de protectie, fereastra catre vis, prietenul fidel la care ne intoarcem in perioadele albastre...“
„Poezia ramane supapa de protectie, fereastra catre vis, prietenul fidel la care ne intoarcem in perioadele albastre…“

Radu Bata preda franceza francezilor si in timpul liber, scrie poezie. Pe care o numeste, frivol si autoironic, „poezeta“, si care rimeaza cu „dramoleta“. Dar poezetele sale sunt departe de a fi dramolete. Ele au adesea un suflu dramatic foarte serios, ca atunci cand, intr-o seara perfecta si senina de vara, se intuieste furtuna de maine.

Citeste