Tinuturile sudului – Selectie de poeme din volum

Si mai mult nisip

zilele astea incep cu zilele de altadata:
cineva se asaza pe marginea patului
ma intreaba daca noptile sunt imprimate pe piele,
daca am visat cum ma acopera nisipurile.
[mirosul tau de brad se raspandeste in camera mea.]

(vara de vara, mi se spune ca ai disparut. ca trupul nu a fost gasit,
pluteste intr-o mare. cand intru astazi in ea, inchid bine ochii)

te intreb daca sub mare ai vazut vreodata muntii.
daca ii poti face sa dispara, apoi sa apara din nou

o sa-ti aduc ceva dintr-o tara straina, sa semene cu tine.
un copil cu par auriu, pe care l-am crescut aici, in mare.

vrajile pe care le facem seamana cu diminetile noastre.
ne trezim trupurile odata cu pestii, ni le afundam sub dune de nisip.
ne izbesc de malurile tarmurilor
si plutesc grotesc. uneori asteptam ore intregi sa reapara

(vara de vara, mi se spune ca ai disparut. ca trupul nu a fost gasit,
pluteste intr-o mare. cand intru astazi in ea, inchid bine ochii)

de atunci, unghiile nu imi mai cresc.
le acopar cu mainile altora, apoi ma indepartez.
oamenii se asaza langa mine,
vor sa prindem diminetile impreuna
fara sa stie ca niciodata nu imi iau ramas-bun.
(sunt ca un vapor de lemn in care port doar mortii)

Ploaie

unde doar apa mai poate patrunde,
imi caut un insotitor calm. o piele mulata
pe un trup perfect,
care sa ma plimbe in ploaie

Semanam

cand trupurile se apropie repede si incep sa semene
suntem gata sa ne vorbim.
ne intoarcem corpurile pe dos
ne tinem inca putin respiratia
si talpile se desprind

suntem la fel de goi. o apa curge peste noi
peste alte carnuri.
si e doar o vara,
un asfalt care se adanceste in alt asfalt,
o caldura care imi innadeste degetele in par,
aproape ca o amanare a tuturor verilor

Pielea

cum doar intr-o piele mai pot respira,
si ea se acopera. o piele pe care mainile o potrivesc
de-a lungul trupului. un invelis viu, cu terminatii nervoase si pori.

si trece printre corpuri straine, si nu mai respira, si rade batjocoritor.

zilele astea sunt numeroase. zilele astea tu razi, ea rade, nu ne apropiem.
la fiecare indepartare de tine se face o piele inca si mai vie,
cu terminatii nervoase si pori
imi umple trupul cu atata piele. ii spun festinul pielii
si ea, buimaca, imita ca si pana acum
putinta respiratiei.

sunt zilele in care seamana cu o adunatura
de jerpelituri. cu pielea nimanui. cu pielea gata sa se infrupte
din ea insasi. si cu cat e mai batjocoritoare,
cu atat mai putin
pot respira.

Selectie de poeme din volumul