Cu pasi mici dar siguri
“Cum? Asta consideri tu fapta buna? Dar nu e mare lucru”. Ei bine, este mare lucru. Nu este nevoie sa faci o donatie de cateva sute de euro cu doar sa dai 5 lei unui voluntar care iti arata actele unei case de copii saraci pe care vrea sa o sponsorizezi. Nu trebuie sa te oferi sa achiti datoriile la intretinere ale vecinie de 90 de ani de la parter ci doar sa ii faci din cand in cand cumparaturile.
Gesturile mici se aduna si dau o atmosfera generala de caldura si bunavointa pentru ca ele nu costa foarte mult pe cel care le face. Un gest major si care ne antreneaza excesiv ne poate obosi. Personal prefer gesturile mici dr sincere si eficiente. Dispozitia generalizata de bine si de a face bine decat gestul ostentativ si care se cere contemplat, evenimentul.
Cheful de a fi mereu in lume cu un zambet decat surasul comericial la o gala de binefacere cu rochii de seara. Dar si astea sunt bune, de ce nu… sa nu ma intelegeti gresit, orice gest de generzitate mai curata un pic din mazga de pe realitatea uneori gri a zilelor. Insa schimbarile mici si constante sunt mai pretioase decat miscarile mari si riscante. Voi ce preferati? Cate un mic gest binevoitor in fiecare zi ori o gala a bunavointei o data la 5 ani?
Text de Iuliana Alexa
Nevoie urgenta de bunavointa – Ce ne face sa fim buni?
