13 motive pentru care bărbații înșală femeile pe care le iubesc

Nu te mai iubește, nu mai e atras de tine. Ok, se poate, dar bărbații înșală chiar și femeile pe care le iubesc. Uite de ce ajung să înșele, fără să aibă legătură cu dragostea.

Citește și:

O de la Orgasm. Cum să te ferești de infidelitate

Cum ne identificam si corectam un comportament problematic

Scuze auzite prea des

După atâtea povești despre infidelitate, constatăm că bărbaţii care îşi înşală soţia sau iubita pot fi extraordinar de creativi atunci când încearcă să explice de ce o fac.

Câteodată bărbaţii care înşeală, şi femeile pe care ei le iubesc, spun că, de fapt, comportamentul lor nu este catalogat drept infidel, deoarece nu a presupus un contact sexual real.

Alte dăţi, ei găsesc tot felul de căi prin care îi acuză pe alţii pentru alegerile lor – consoarta, şeful, chiar şi o altă femeie.

Aproape toate motivele invocate de bărbați trimit la faptul că înşelatul a fost singura soluţie logică pentru problemele din relaţia lor şi pentru alte probleme ale vieţii.

De multe ori stai şi te gândești, „Sigur, înşelatul este o opţiune, dar doar una dintre multe altele. Ce spui de practicarea unui hobby? Sau cum ar fi să vorbeşti cu partenera ta despre ce simţi şi cum puteţi fi capabili să construiţi o relaţie mai satisfăcătoare? Nu ar fi mai bună una dintre aceste alegeri decât să minţi, să manipulezi, şi să continui să păstrezi secrete importante faţă de o femeie de care îţi pasă cu adevărat?”

Dar cei mai mulţi bărbaţi nu au acest tip de perspicacitate. Aşa că, atunci când sunt confruntaţi, minimalizează, încearcă să găsească motive pentru a-şi explica comportamentul, şi îl justifică cu diverse argumente.

Dintre acestea, deseori auzim că orice bărbat vrea să se culce cu altă femeie. Şi când se iveşte oportunitatea, el profită… Sau că este o nevoie biologică a bărbaţilor să întreţină relaţii sexuale cu cât mai multe femei. De ce ar trebui taman el să fie diferit?

Sau… explicații mai neplăcute „Dacă mi s-ar oferi ce am nevoie acasă, nu aş fi nevoit să înşel.” „Apartenența la grup” pare și ea să fie o scuză bună… „Nu fac nimic din ce alţi bărbaţi nu fac. Dacă nu mă crezi, întrebă-i.”

Alteori, vina este exclusiv a partenerei „dacă soţia mea nu s-ar fi îngrăşat atât de mult, ori dacă s-ar fi comportat mai frumos cu mine sau ar fi fost mai atentă…”.

Înşelat? Serios? Adică, cine ar numi infidelitate un dans în poală într-un club de striptease? E doar un lucru pe care bărbaţii îl fac să se distreze. Nu-i așa că e în regulă?…

 

De negare ai auzit?

În mediul terapeutic, există un nume pentru acest tip de argumentare: negare.

Din perspectivă psihoterapeutică, negarea reprezintă o serie de minciuni interioare şi amăgiri, pe care oamenii şi le spun pentru ca ceea ce este problematic în comportamentul lor să pară OK (măcar în mintea lor).

Tipic, fiecare negare faţă de propria persoană este bazată pe unul sau mai multe raţionamente, fiecare dintre ele fiind susţinut de mai multe minciuni.

În ochii unui observator imparţial, ca un terapeut, negarea tipică a unui bărbat cu privire la înşelat arată la fel de solidă precum o casă din cărţi de joc aflată în bătaia unei brize puternice, însă aceşti bărbaţi vor insista vehement că raţiunea lor are greutate.

Acest lucru, bineînţeles, necesită întrebarea: De ce? De ce înşeală bărbaţii cu adevărat?

Şi de ce uneori continuă să înşele după ce sunt prinşi, chiar şi atunci când sunt puşi în faţa unor consecinţe nedorite precum divorţul, pierderea contactului parental, pierderea statutului social, şi alte asemenea?

Adevărul este că tot felul de dinamici pot juca un rol în decizia bărbatului de a se angaja într-o infidelitate. În general, totuşi, decizia lui de a înşela este condusă de unul sau mai mulţi factori destul de cunoscuți.

 

De ce înșală bărbații

Din imaturitate. Dacă nu are atât de multă experienţă în relaţii serioase sau dacă nu înţelege deloc că acţiunile sale vor avea inevitabil consecinţe precum rănirea partenerului, ar putea crede că este bine să aibă aventuri.

S-ar putea să privească angajamentul său faţă de monogamie ca pe o haină pe care o poate purta sau o poate da jos oriunde îşi doreşte, în funcţie de circumstanţe.

O dependență… Poate avea o problemă deja existentă cu consumul de alcool şi/sau droguri care îl afectează în luarea deciziilor, de aici rezultând decizii regretabile de natură sexuală.

Sau poate are o problemă ca dependenţa sexuală, acest lucru însemnând că se angajează compulsiv în fantezii şi comportamente sexuale ca o modalitate de izolare şi evitare a vieţii.

Din nesiguranţă. Se poate simţi ca şi cum este prea bătrân (prea tânăr), nu destul de atrăgător, nu suficient de bogat, de inteligent, etc.

Numărul surprinzător de mare de bărbaţi care înşală este legat, cel puţin parţial, de criză de la mijlocul vieţii.

Pentru a-şi îmbunătăţi ego-ul, caută validare din partea femeilor, altele decât partenera sa, folosind această scânteie (s)extra-curriculară de interes pentru a se simţi dorit, visat şi admirat.

S-a terminat, versiunea 1: S-ar putea să vrea să îşi încheie relaţia actuală. Totuşi, în loc să îi mărturisească partenerei sale că este nefericit şi că vrea să o termine, înşală – şi apoi o forţează pe ea să facă treaba murdară.

S-a terminat, versiunea 2: S-ar putea să vrea să îşi încheie relaţia actuală, dar nu înainte să aibă o alta în aşteptare. Aşa că pregăteşte terenul pentru viitoarea lui relaţie în timp ce încă este implicat în prima.

Lipsa de integrare socială în cercuri masculine, este un motiv frecvent. S-ar putea să îşi fi subevaluat nevoia sa de prietenii de susţinere cu alţi bărbaţi, aşteptând ca nevoile sale sociale şi emoţionale să fie îndeplinite în întregime de partenera sa.

Şi atunci când, inevitabil, ea dă greş în ceea ce priveşte această îndatorire, el caută împlinirea în altă parte.

Confuzia dintre infatuare şi angajament. Poate să fi înţeles greşit diferenţa dintre intensitatea începutului unei iubiri şi iubirea de lungă durată…

Poate confundă graba neurochimică a romantismului fraged (infatuarea), cu iubirea, şi eşuează în a înţelege că, în mod normal, pe termen lung, infatuarea este înlocuită cu ceva mai puţin intens, dar cu impact semnificativ pentru o relaţie.

Abuzul din copilărie: Poate să reconstituie sau să răspundă latent la traumele nerezolvate din copilărie – părăsire, abuz emoţional, abuz fizic, abuz sexual, etc.

În astfel de cazuri, rănile sale din copilărie au creat probleme de ataşament/de intimitate care îl lasă incapabil să se dedice complet unei singure persoane.

Poate, de asemenea, să folosească emoţia şi diversiunea infidelităţii sexuale ca pe o cale de a acoperi durerea acestor răni vechi şi nevindecate.

Egoismul! Este posibil ca primordial pentru el să fie consideraţia pentru propria lui persoană. Prin urmare, poate să mintă şi să păstreze secrete fără remuşcare sau regret, atât timp cât obţine ceea ce îşi doreşte.

Este posibil ca el să nu fi intenţionat niciodată să fie monogam. Mai degrabă decât să îşi vadă jurământul de monogamie ca pe un sacrificiu făcut către şi pentru relaţia sa, îl vede ca pe ceva ce trebuie evitat şi menţinut cu evitarea partenerului.

Crede că este atât de unic, încât consideră că regulile obişnuite nu i se aplică şi lui. Poate să simtă că este diferit şi că merită ceva special… ce alţi bărbaţi nu merită.

Regulile obişnuite nu i se aplică, aşa încât este liber să se recompenseze  în afara relaţiei sale oricând îşi doreşte.

Când impulsul preia controlul… Poate să nu se fi gândit niciodată la înşelat până când nu i s-a ivit dintr-o dată ocazia. Apoi, fără măcar să se gândească ce ar putea însemna infidelitatea pentru relaţia lui, merge mai departe.

Aşteptări nerealiste au și ele un rol important. El poate simţi că partenera sa ar trebui să îi îndeplinească fiecare capriciu şi dorinţă sexuală, respectiv 24 de ore, şapte zile pe săptămână indiferent de modul în care ea se simte în acel moment.

Nu înţelege că ea are o viaţă proprie cu gânduri, sentimente şi nevoi care nu îl implică întotdeauna. Când aşteptările nu îi sunt îndeplinite, el caută împlinire în exterior.

Furie sau răzbunare: poate să înşele ca să se răzbune pentru că este supărat pe partenera sa și vrea să o rănească. 

În astfel de cazuri, infidelitatea este menită să fie văzută şi cunoscută. Bărbatul nu se deranjează să mintă sau să păstreze secrete despre infidelitatea lui, pentru că îşi doreşte ca partenera să afle.

Pentru majoritatea bărbaţilor, nu există un singur motiv care duce la decizia de a înşela. Şi, uneori, motivele de infidelitate ale unui bărbat se dezvoltă pe măsura  circumstanţelor din viaţa lui care se schimbă.

Indiferent de adevăratele sale motive de infidelitate, nu este nevoit să facă asta. Există întotdeauna şi alte opţiuni  – terapia de cuplu,  să fii deschis şi onest cu partenera ta şi să munceşti pentru a vă îmbunătăţi relaţia, sau separarea, divorţul.

Un bărbat are întotdeauna la dispoziţie alegeri care să nu implice degradarea şi potenţiala ruinare a integrităţii sale şi a vieţii pe care el şi partenera sa au creat-o. Cu toate acestea, ştiind de ce a înşelat, poate fi de folos în ceea ce priveşte nerepetarea comportamentului în viitor.

Foto: shutterstock.com