2 stiluri de atasament problematice

Inca din copilarie, in functie de modul in care am relationat cu parintii, ne formam un stil de atasament. Devenind adulti, vom reproduce tiparul invatat. Iata doua stiluri problematice si cum sa le corectam.

 

Atasamentul de tip anxios

Destul de des intalnit, este un atasament care are drept fundatie teama de a fi parasita, dublata de o imagine de sine deficitara.

Este cel mai probabil manifestata de persoane care au experimentat abandonul in copilarie, fie fizic, fie emotional, din partea parintilor.

In ambele situatii, copilul de varsta mica, poate trai sentimentul ca este responsabil, vinovat sau ca nu merita sa primeasca afectiune si atentie.

Treptat, aceste sentimente se pot sedimenta intr-o proasta imagine de sine cu negarea calitatilor, devalorizare si echilibru emotional precar.

Intrat intr-o relatie, stresul noutatii si al indragostirii este dublat de teama ca tiparul relational se va repeta, iar abandonul va fi retrait.

Drept efect avem persoane dependente, instabile si nesigure, al caror comportament, foarte probabil ajunge sa atraga tocmai finalul indezirabil.

Necunoscandu-te pe tine insati iti va fi foarte greu sa te dezvalui celuilalt. Totodata, acest stil de atasament nu se traduce intotdeauna prin nevoia de a-ti sti mereu partenerul in apropiere.

Anxietatea creste in intensitate la cel mai mic semn ca relatia s-a racit sau ca partenerul se indeparteaza. In plus, tiparele negative de gandire, vor determina o astfel de persoana sa gaseasca indicii peste tot si sa interpreteze eronat un comportament.

Perceptiile ii vor fi afectate de teama pierderii, iar reactiile vor fi pe masura. Aceste nevoi emotionale puternice pot declansa reactii puse sub semnul iubirii coplesitoare, care determina dependenta si un comportament sufocant. In consecinta, atrage indepartarea partenerului.

 

Cum corectam?

Tinand cont ca la baza expresiilor de acest tip sta stresul, ajuta identificarea atat a factorilor care atrag acest tip de raspunsuri, cat si a emotiilor resimtite.

Odata identificate, trebuie cautate alternative care ajuta la gestionarea stilului de atasament de tip anxios.

Putem incepe cu exercitii de imaginatie in care sa ne plasam intr-o relatie sigura si sa ne permitem sa simtim confort si relaxare.

Incercand sa ne inducem ganduri pozitive, vom putea diminua din stresul resimtit si ne vom detasa de sentimentul de panica.

Avem nevoie de metode prin care sa ne controlam stresul, indiferent de cauzele acestuia intrucat, odata declansat, el va rascoli toate nesigurantele noastre, atragand proiectii asupra partenerului.

Atunci cand simti ca traversezi o astfel de stare, uneori ajuta o discutie sincera cu partenerul. Exprimarea sentimentelor te va impiedica sa actionezi sub impulsul lor, dandu-ti totodata ocazia sa explici iubitului care sunt factorii care iti declanseaza aceste trairi.

 

Atasamentul evitant

In contrast cu prima categorie se afla persoanele care evita sa formeze legaturi sentimentale cu partenerii.

Si la baza acestui stil stau tot teama si nesiguranta. Dezamagirile repetate sau frica de a nu-si pierde independenta, pot determina o persoana sa evite o relatie profunda.

Prin urmare, chiar si atunci cand fac parte dintr-un cuplu, vor face tot posibilul sa ramana cat mai independenti cu putinta. Sunt sanse chiar sa renunte la acesta, daca partenerul isi declara iubirea sau planurile de viitor.

Din pacate, studiile demonstreaza ca astfel de persoane au relatii nesatisfacatoare pe toate planurile. Mai mult, ei obtin scoruri relativ scazute in termeni de satisfactie, interactiune la modul general, sprijin.

Nefiind capabili sa se implice afectiv, ei nu vor oferi dar vor fi privati si de anumite sentimente din partea celor din jur.

Autonomia cautata de astfel de persoane le va tine departe de o relatie semnificativa, iar daca au un partener, relationarea va fi bazata mai mult pe intimitatea sexuala decat pe apropierea emotionala.

Totodata, un astfel de partener va fi mai inclinat catre infidelitate si totodata mai afectat si gelos pe o infidelitate sexuala decat pe una emotionala.

 

Cum corectam?

Stabilirea bazei unei comunicari afectuoase si empatice este un procedeu indelungat pentru cineva care nu are aceasta experienta.

Mai mult, va fi dificil daca persoana simte un blocaj puternic atunci cand vine vorba de expunere si vulnerabilitate.

Pentru schimbarea acestui tipar, se poate incerca o reprioritizare a lucrurilor care prezinta importanta.

Daca focusul este pe cariera, preocupari individuale, calatorii, pasiuni sau viata sociala, un prim pas este includerea partenerului acolo unde este posibil.

Formarea unor relatii mai profunde cu oamenii din jur este de asemenea un mijloc de transformare.

Depasirea limitelor de „simple cunostinte' si apropierea de prietenie va ajuta o astfel de persoana sa se conecteze mai bine la cei din jur si sa isi depaseasca propriile complexe.

Foto: 123rf.com

 

Comentează și tu
Recomandări
Nivelul de siguranță în cuplu
Nivelul de siguranță în cuplu

Oare ce înseamnă nivelul de siguranță în cuplu și cât depinde el de noi sau de celălalt? Ce impact are educația din copilărie și iubirea pe care am primit-o și cât de capabili suntem să căutăm și menținem relații de cuplu sănătoase? Aflăm din cele de urmează.

Citeste
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“

Gabriela Saulea este medic, mamă și antreprenor. În urma divorțului pe care l-a traversat acum șase ani, a decis să înființeze un program unic în România, prin care să ajute persoanele care trec prin experiențele prin care a trecut și ea, în urma acestui eveniment traumatic. Ea consideră că fiecare sfârșit este un nou început, că fiecare divorț este o lecție de viață și că nicio suferință nu se întâmplă în zadar.

Citeste
De ce este important să ne iertăm părinții
De ce este important să ne iertăm părinții

Ne este greu să uităm anumite suferințe din copilărie sau anumite probleme și nemulțumiri din relația cu părinții noștri. În timp ce este firesc să recunoaștem că au greșit sau că nu ne-au oferit ceea ce aveam nevoie, este toxic să purtăm cu noi, de-a lungul vieții adulte, toate resentimentele, furia, conflictul cu cei care ne-au dat viață. Pentru binele nostru, în primul rând, este important și sănătos să știm să ne iertăm părinții.

Citeste
2 stiluri de atasament problematice
2 stiluri de atasament problematice

Inca din copilarie, in functie de modul in care am relationat cu parintii, ne formam un stil de atasament. Devenind adulti, vom reproduce tiparul invatat. Iata doua stiluri problematice si cum sa le corectam.

Citeste
10 reguli ale educației de gen, pentru părinți și copii
10 reguli ale educației de gen, pentru părinți și copii

Băieții se joacă cu mașinuțele, fetele cu păpușile, ei poartă bleu și ele roz. Băieții sunt duri și puternici, fetele drăguțe și feminine. Acesta este începutul, iar limitările capătă la maturitate proporții imense. Iată câteva reguli ale educației de gen. Reguli sănătoase!

Citeste
Care este scopul real al căsătoriei
Care este scopul real al căsătoriei

Ne căsătorim pentru că îl iubim pe celălalt, pentru că asta credem că ne aduce fericirea sau un statut social? Descoperă scopul real al căsătoriei. Probabil că nu te gândeai la asta…

Citeste