De ce femeile sunt cele care inițiază divorțul
Astăzi, numărul divorțurilor este mai mare decât cel al căsătoriilor. Și statistic femeile sunt cele care inițiază divorțul. Cum se face că renunță așa ușor la o căsnicie care pe vremuri dura 50 de ani?
Au femeile mai mult curaj să dea divorț?
La nivel mondial, femeile sunt cele care, în majoritate covârșitoare, inițiază divorțul. Ce ne spune nouă asta? Nu că femeile au luat-o razna, că ele nu mai vor să trăiască într-un cuplu, ci că „achizițiile“ feminismului se văd în comportamentul mamelor și nepoatelor celor care au luptat pentru egalitate.
Femeile de azi inițiază divorțul pentru că ele nu mai stau, ca mamele și bunicele lor, în căsnicii disfuncționale, care nu le fac fericite.
Citește și:
6 lucruri de evitat într-un conflict în cuplu
Singurătate în doi? De ce e cazul să te alarmezi
Femeile de azi își asumă uneori greaua misiune a parenting-ului de una singură și refuză stresul unei căsnicii care nu le împlinește. Femeile de azi sunt mai voluntare și mai puternice decât predecesoarele lor din acest punct de vedere.
Când ne uităm la generațiile trecute și ne întrebăm cum de ele aveau o rată a succesului mai mare în mariaj, ar trebui de fapt să vedem că nu erau succese acolo, ci doar o putere de anduranță mai mare.
Cuplurile din trecut nu se desfăceau, pentru că nesiguranța era prea mare, și ei pur și simplu sufereau mai mult, dar nu se despărțeau.
Se schimbă rolurile sociale
Odată cu avansul feminismului, odată cu cele care au demonstrat că pot fi independente financiar și că pot chiar să susțină material copiii, bărbații s-au trezit fără rolul lor principal, acela de furnizor de resurse pentru familie.
Chiar dacă femeile spun că ele pot face orice, în secret, ele nutresc speranța că vor găsi un partener care să intre în rolul tradițional de protector al soției și familiei.
Întrebate ce calități vor ele să aibă un partener, femeile cu statut social și profesional înalt și foarte înalt au spus că vor un bărbat care să fie și mai sus decât ele… Iată, deci, că rolurile de gen sunt destul de conservatoare.
Feminista americană Gloria Steinem afirma în anii ’50 că o „femeie are nevoie de un bărbat precum are nevoie un pește de o bicicletă“. S-a înșelat.
Poate că mesajul era că ele pot face orice și că nu au nevoie de un bărbat, mesaj necesar la vremea aceea pentru a ieși de sub tutela masculină. Femeile pot face multe lucruri singure, este adevărat, dar ele nu vor asta neapărat.
Ele își vor dori mereu un partener curtenitor, care să le facă să se simtă femei. Și poate că și bărbații ar dori, în secret, să fie restaurate codurile de comportament de pe vremuri, când el făcea primul pas și asta îi dădea sentimentul că e… cocoș.
Să nu uităm că rolurile noastre de gen au fost sedimentate în milenii de evoluție. Nu, nu spunem că femeia ar trebui să se supună iar, bărbatului, ci că o anumită curtoazie este, în continuare necesară pentru confortul traiului în cuplu.
Forme noi de cuplu
Chiar dacă la noi încep timid, forme noi de cuplu se găsesc în zonele urbane ale României. Fie că vorbim despre cei care nu mai au o relație monogamă, dar trăiesc sub același acoperiș, fie că vorbim despre cupluri în care un partener e bisexual, ele există.
Copiii schimbă major dinamica unui cuplu și, ciudat, oamenii nu realizează asta decât atunci când au deja un copil sau doi.
Poate că o anumită „educație sentimentală“ ar fi necesară spre a-i pregăti pentru acest moment, pentru a le pune așteptările în cadrele corecte și a-i scuti de deziluzii.
Cert este că numărul mare de divorțuri arată o criză de cunoaștere a relației de cuplu, oamenii au așteptări prea mari, care le sunt, inevitabil, înșelate.
Foto: Shutterstock
