3 calități pe care să le încurajezi la copii
Studiile arată că cei mici sunt mai înclinați să facă bine decât rău și au un simț al dreptății foarte dezvoltat. Dincolo de complimente, iată ce calități trebuie să încurajăm la copii.
Citește și:
Parenting: 5 tipuri de părinți toxici
Crezi că ești o mamă perfectă? Așa ceva nu există! Ce să faci ca să fii o mamă bună
Responsabilitatea
Atunci când își recunoașe o greșeală, cel mic nu oferă părintelui motive pentru a-l culpabiliza, pentru a-l certa sau pedepsi pentru acțiunile sale și își exercită dreptul de a se înșela sau de a face ceva rău/greșit.
Acest lucru îl ajută să învețe din propriile greșeli sau defecte, dar și să își asume cu curaj responsabilitatea, fără a căuta vinovați în jurul său.
Anumite fapte, merită o oarecare sancțiune, este adevărat, dar, pe de altă parte, copilul merită încurajat și apreciat pentru curajul de a-și asuma și recunoaște o greșeală.
Atunci când vorbim de sancțiuni, acestea vin din setul de reguli sau limite pe care el deja le cunoaște, precum și urmările nerespectării lor. Copilul astfel înțelege că sancțiunea vine în urma încălcării regulii și nu este un răspuns adresat lui, personal.
Potrivit vârstei și dezvoltării fiecărui copil, el va înțelege că este responsabil pentru propriile fapte, iar acest lucru este extrem de util dezvoltării sale ulterioare.
Sinceritatea
Copiii au o imaginație bogată și, deseori, inventează, disimulează, transformă faptele fie pentru a fi pe placul părinților, fie pentru a evita o pedeapsă, fie pentru că în mintea lor așa stau lucrurile, nefiind pe deplin capabili să înțeleagă complexitatea realității înconjurătoare.
Pentru ca cel mic să capete încredere să fie mereu sincer și să spună adevărul, nu trebuie atacat de câte ori greșește sau când își recunoaște o vină.
Mai mult, părinții să aibă grijă ca atunci când cel mic oferă o altă poveste să nu o eticheteze drept motiv pentru a-și pierde încrederea în el și sursă majoră a decepționării acestora.
Dacă ne spune o minciună, este important să realizăm motivele pentru care o face și să îi explicăm consecințele. De exemplu „dacă nu recunoști o faptă, altcineva va fi pedepsit în locul tău, iar acest lucru nu este corect”.
Să nu uităm nici că noi reprezentăm cele mai importante modele pentru copil. În acest caz, exemplul nu este „uite cum eu spun mereu adevărul” – pentru că ne plasăm pe un piedestal pe care vrem să părem perfecți – ci, „Și eu greșesc uneori, dar recunosc acesc lucru și încerc să repar situația.”
Solidaritatea
Pentru dezvoltarea sentimentului de solidaritate și a empatiei celui mic, încurajați-l atunci când împarte o prăjitură sau jucăriile, când ajută un alt copil sau când oferă mângâieri ori încurajări. Sunt comportamente utile dezvoltării lui psihice.
Pentru a exprima solidaritatea, este necesar ca cel mic să se simtă în largul lui în prezența celorlalți și, totodată, să aibă încredere în capacitățile și resursele lui personale. Iar acest lucru înseamnă ca la rândul său să beneficieze de empatie și solidaritate din partea părinților lui.
Să nu uităm că, de multe ori, când oferim sprijin celuilalt, facem ceea ce ne-ar plăcea să primim și noi într-o situație similară.
Înțelegând că altruismul este cea mai frumoasă formă de conviețuire, copilul îl va manifesta din convingere și nu drept semn caritabil.
Foto: shutterstock.com