5 probleme psihologice generate de educația primită în copilărie
Deseori ne confruntăm cu anumite probleme psihologice din cauza educației primite din copilărie. Fie ea și bine intenționată. Iată cinci dintre acestea.
Citește și:
Părinți toxici: mame narcisiste sau cu nevoie exagerată de control
Nu lăsa o copilărie nefericită să îți modeleze viața
Depresie, anxietate, lipsa independenței
Iată câteva probleme cu care mulți dintre noi se confruntă la maturitate, iar unul dintre motivele care le generează este educația primită.
Dacă am avut parte de părinți hiperprotectivi, numiți și „elicopter”, aceștia au încercat să controleze toate aspectele vieții noastre, în speranța că ne va fi mai ușor.
Intențiile lor au fost bune, dar un astfel de comportament generează multe probleme psihologice.
Dacă îți este greu să iei decizii dificile fără să te sfătuiești cu cei din jur (deseori chiar cu părinții) înseamnă că ești un astfel de copil protejat excesiv.
Adicțiile și sportul extrem
Dacă în copilărie părinții ți-au atras mereu atenția că le cauzezi foarte multe probleme, ba chiar s-au plâns și celor din jur, ai interiorizat mesajul că le-ar fi mai bine fără tine. Motiv pentru care vei purta cu tine o stimă de sine scăzută și sentimentul că reprezinți o problemă pentru ceilalți.
În mod corespunzător, ajungi să dezvolți comportamente care să întărească această convingere și care sunt distructive. Aici se înscriu în mare parte adicțiile. Aceleași comportamente vor fi manifestate și de către copiiii care au fost neglijați și ignorați.
Incapacitatea de a ne relaxa
Avertizările și limitările din copilărie, precum „stai locului”, „potolește-te”, „încetează”, „nu face o scenă”, „fii serios și nu te mai prosti” sunt cele care ne determină să ne pierdem abilitatea de a fi relaxați.
Vom ajunge acei adulți care încearcă să fie mereu serioși și controlați, care își cenzurează în mare parte trăirile pentru că le consideră nepotrivite și care nu înțeleg copii, joaca lor, sau persoanele imature.
Deseori se vor simți stingheri în preajma oamenilor relaxați, care își permit să își exteriorizeze trăirile, tocmai pentru că în copilărie au fost educați că acest lucru este neacceptabil.
Stima de sine scăzută
Evident, stima de sine se formează încă din copilărie, iar părinții sunt primii responsabili de modul în care ne-o construim.
O stimă de sine scăzută pornești din lipsa de validare, chiar și de iubire a părinților.
Totodată, ea este generată de critici frecvente din partea acestora, nemulțumiri legate de performanța noastră și multiple comparații cu alții care sunt „mai buni”.
Ca adulți, vom trăi în permanență un sentiment de inferioritate și îi vom admira pe alții prin comparație cu noi.
Vom încerca mereu să avem performanțe, nu ne vom ierta pentru greșeli, ba chiar ne vom urâ atunci când nu avem succes.
Lipsa de inițiativă
Dacă în copilărie părinții nu te-au încurajat în direcția hobby-urilor tale, a visurilor sau preferințelor pe care le-ai manifestat, foarte probabil ai învățat să le eviți și ignori.
Unui copil căruia mereu i se face observație „nu face pe deșteptul cu mine” sau „termină cu visarea, asta nu îți aduce nimic, trebuie să muncești” este un copil căruia i-a fost limitată inițiativa, creativitatea, originalitatea și instinctul de lider.
La maturitate, își va masca ambițiile în divertisment de duzină, pentru a ascunde adevăratele lipsuri din viața sa și pentru a obține gratificări facile, mascând nevoile profunde de a simți satisfacție în urma acțiunilor sale.
Foto: shutterstock.com
