Activitățile extrașcolare între beneficii și supraîncărcare
Deseori activitățile extrașcolare ajung să încarce excesiv programul unui copil. Despre limita lor sănătoasă ne vorbește psihologul Daniela Stanciu.
Citește și:
Ce probleme întâmpină la școală elevii din ziua de azi
Efectele activităților extrașcolare în exces
Uneori întâlnim copii care, începând de la vârsta de 6-7 ani, au o agendă la fel de încărcată ca a unui adult sau poate chiar mai încărcată! Şi acest lucru se întâmplă pentru că, pe lângă programul de şcoală, participă la „n” activităţi extraşcolare.
Chiar dacă intenţiile părinţilor sunt bune (să-şi ajute copiii să se dezvolte, să le ofere o alternativă sănătoasă la jocul pe telefon sau tabletă, să-i pregătească pentru viitor etc.), multitudinea de activităţi extraşcolare poate fi dăunatoare!
Participarea la prea mult activităţi extraşcolare poate aduce cu sine mai multe neajunsuri. Primul care poate fi observat cu uşurință este cel al supraîncărcării programului copilului.
Atunci când este implicat în foarte multe activităţi extraşcolare, poate deveni obositor şi, în timp, chiar extenuant.
În plus, copilului nu-i mai rămâne timp pentru jocul liber, nestructurat, care-i stimulează imaginaţia, creativitatea şi din care are foarte multe de învăţat.
De asemenea, pot apărea emoţii precum tristeţe, iritare sau poate chiar furie.
Încurajarea excesivă a spiritului competitiv, presiunea mare asupra copilului, stimularea perfecţionismului pot deveni o povară mult prea mare pentru copil şi pot duce în unele cazuri chiar la depresie.
Workaholic sau rebel?
Această implicare într-o multitudine de activităţi extraşcolare îşi poate pune amprenta şi asupra vieţii viitoare de adult.
Astfel, dacă el este valorizat mai ales prin prisma participării la aceste activităţi, el poate internaliza un mesaj de genul “Dacă nu particip la multe activităţi, dacă nu muncesc mult, nu sunt valoros!” şi există riscul ca în viaţa de adult să devină un workaholic!
El se va implica cu frenezie în viaţa profesională, lăsând deoparte planul personal, familial şi social.
Un alt neajuns ar fi acela că, în cazul în care copilul participă la atâtea activităţi suplimentare pentru că aşa vor părinţii şi, de fapt, acest lucru reprezintă o presiune, o povară pentru el, atunci s-ar putea ca la un moment dat să devină un rebel, să treacă în cealaltă extremă şi să refuze orice activitate suplimentară sau chiar să nu mai înveţe pentru şcoală…
Aspirațiile și așteptările părinților
Uneori, dorinţa părintelui de a-l implica pe copil în multe activităţi extraşcolare are în spate nevoi sau dorinţe proprii nesatisfăcute: poate atunci când era copil şi-ar fi dorit să participe la asemenea activităţi, dar nu a reuşit din varii motive (părinţii nu au avut posibilităţi financiare, nu se organizau asemenea cursuri în oraşul lor etc) sau poate în prezent tot universul părintelui se învârte în jurul copilului şi se valorizează prin succesele acestuia.
Întâlnim părinţi ai căror copii merg la foarte multe activităţi şi care spun “Copilul este cel care vrea lucrul ăsta!”. Şi, da, se poate întâmpla ca, într-adevar, copilul să spună că vrea să meargă la „n” cursuri. Dar oare este dorinţa lui reală sau a observat că numai în acest fel obţine atenţia şi aprecierea părinţilor?
Alteori, se poate întâmpla ca părinţii să aleagă o multitudine de activităţi pentru copiii lor pentru că aşa este trend-ul, pentru că şi alţi prieteni fac asta şi, în plus, postează şi detalii pe reţelele de socializare.
Această contagiune are efecte negative, pentru că părinţii ignoră nevoile copilului, concentrându-se pe alte aspecte, pe elemente „de faţadă”.
Nevoia de conectare emoțională
Oricare dintre aceste motive ar sta la baza alegerii multor cursuri, activităţi, e bine să ne luăm un răgaz şi să ne gândim cât de importante sunt acestea în comparaţie cu conectarea emoţională pe care o avem noi, părinţii, cu copiii noştri, în comparaţie cu timpul de calitate pe care-l petrecem cu ei. Şi să găsim acele modalităţi de a ne conecta emoţional cu ei.
Doza sănătoasă de activități extrașcolare
Activităţile extraşcolare pot avea o influenţă pozitivă semnificativă asupra dezvoltării armonioase a copilului.
Pot contribui la dezvoltarea fizică – dacă vorbim de activităţi sportive, pot pune în valoare un anumit talent sau pot contribui la îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare, la exersarea unor abilităţi precum răbdarea, toleranţa etc.
Pentru a fi însă benefice, e important ca părinţii să aibă grijă ca aceste activităţi să fie adecvate nivelului de dezvoltare al copilului, să vină în întâmpinarea nevoilor şi dorinţelor copilului şi să-i aducă acestuia bucurie.
Este esenţial să existe un echilibru în ceea ce priveşte timpul şi energia pe care copilul le alocă acestor activităţi şi timpul şi energia alocate unor activităţi mai puţin structurate: joaca în familie, ieşitul în parc, întâlnirile cu prietenii.
Oare câţi dintre noi, părinţii de azi, nu ne amintim cu bucurie de joaca noastră cu prietenii, din parc, din curte sau de pe tăpşanul din faţa blocului, despre “Raţele şi vânătorii” sau “Ţară, ţară, vrem ostaşi!”. Să le lăsăm şi lor timp şi energie pentru acest lucru!
De Daniela Stanciu, psihoterapeut cognitiv-comportamental, competenţe în terapia sistemică: cuplu, copil, familie
Tel.: 0745.089.985
www.aventuradezvoltarii.com
Foto: shutterstock.com
