Cand partenerul te critica in mod constant
Dragostea ne ajuta sa credem ca intalnim partenerul perfect. Apoi timpul ne dezvaluie o persoana aspiranta la perfectiune, analizand si criticand tot ceea ce o inconjoara. Criticile pot fi inaltatoare sau demoralizatoare, indreptate spre propria persoana, ceilalti, noi sau spre absolut tot. E greu de crezut ca un om care iubeste are intentia de a-si supara partenerul, cu toate astea o face pur si simplu prin felul lui de a fi. Sau de a nu fi. Pentru tot ceea ce ni se intampla exista o explicatie.
De fapt nimic nu se schimba, semne exista sub nasul nostru chiar de la inceput, dar suntem prea coplesiti de fermecatorul partener care ne inspira sentimentul dragostei ca sa intelegem ce se petrece.
Se spune ca iubirea „e oarba”, „da aripi” sau „incetoseaza privirea”, dar se mai si spune totodata ca iubirea iarta si face sa para totul mai usor si mai frumos. Dragostea ne ajuta sa fim mai buni, mai toleranti, mai binevoitori. Din pacate, folclorul nu spune ca am fi si mai intelepti atunci cand iubim.
Daca dragostea ne ajuta sa ni se para criticile mai dulci, intelepciunea ar fi ingredientul esential care ar condimenta relatia in asa fel incat sa aiba cel mai bun gust posibil.
Aceasta intelepciune vine de undeva din simturile noastre si din dorinta de a face ca totul sa fie bine, dar poate fi modelata cu ajutorul unor informatii care ne pot face viata mai usoara.
Informatiile pot fi adunate direct de la partener, printr-un simplu exercitiu, acela de a intelege ce e in mintea lui atunci cand critica orice sau pe oricine ii iese in cale.
Orice om trebuie privit ca pe un sistem in care exista programe mentale native sau create pe parcursul vietii. Uneori acestea sufera tot felul de update-uri prin informatiile noi dobandite in urma diverselor experiente traite pana atunci.
Toate aceste programe se reflecta in comportamentele sale si in felul in care isi gestioneaza propria viata. In momentul in care se declanseaza critica, cel putin o conexiune neuronala responsabila acestui comportament a fost creata cu un scop clar in mintea respectivului.
Pentru a intelege ce se petrece cu el, de ce reactioneaza intr-un anumit mod sau cand se intampla asta, se cere urmarirea cauzei care a creat efectul numit „critica”.
Explicatiile rezida in credinte, temeri sau dorinta de dominare
Lumea poate deveni mai buna dupa ce e criticata
Aici intentia celui ce critica este pozitiva, de indreptare a ceva ce este considerat mai putin bun, eficient, frumos, curat, harnic, atent si exemplele pot continua la nesfarsit. Intentia capata valente negative si poate conduce spre o relatie toxica in conditiile in care se manifesta intoleranta din partea celui ce critica fata de un comportament reactiv al celui care se straduieste sa faca totul bine, dar nu ii iese perfect. Starea poate degenera in fobii, traume, teroare psihica etc.
Cel care critica are dreptate, ceilalti nu
Este dreptul fiecaruia de a avea propriile pareri, dar nimeni nu are dreptul de a le situa deasupra parerilor celorlalti. Detinatorii adevarului absolut nu inteleg ca nu pot surprinde de fiecare data intregul adevar, observat din toate perspectivele, ci doar dintr-o singura perspectiva, cea personala.
Critica inseamna reactia in numele dreptatii
Din nou intentia pozitiva si dorinta de a face dreptate se manifesta printr-un comportament critic. Aici intervin si alte elemente ce tin de limbajul trupului si care pot face critica mai acceptabila, printr-un ton potrivit sau alte gesturi care sa innobileze intentia pozitiva cum ar fi manifestari kinestezice (mangaieri). Sau dimpotriva, un comportament critic insotit de agresivitate verbala poate provoca certuri sau chiar despartiri.
Critica poate masca o slabiciune, poate insemna putere sau chiar manipulare
In spatele unei atitudini puternice se pot ascunde timiditatea, vulnerabilitatea, iubirea neimpartasita etc. Pentru a contracara aceste manifestari, se apeleaza la un comportament agresiv compensatoriu. Acest tip de comportament este accesat de critic pentru a induce teama si a inocula senzatia de putere, care se manifesta prin dominarea celuilalt si are drept consecinta subminarea increderii in sine sau chiar manipularea lui.
Critica poate fi o consecinta a nemultumirilor personale
In acest caz, criticul isi creeaza o protectie proprie prin credinta ca de vina sunt ceilalti si nu el insusi. De regula perceptia surprinde doar acele aspecte negative a celor ce il inconjoara si care ii reflecta de fapt starea interioara negativa.
