Care-i treaba cu sexualitatea feminina?
Stereotipiile ne invata (nu de alta, dar ne place sa fim invatati de ele) ca sexualitatea feminina, din multe si variate ratiuni care mai de care mai exotice, este bine sa fie reprimata. Altfel, este cauza multor acte reprobabile, a etichetarilor, barfelor si blamului public. In cele din urma, starneste suficienta confuzie si multe posesoare ale ei inca nu stiu cum sa o gestioneze… sau cat, sau cand.
Intre moral, imoral si… „ete fas“
Reprimarea sociala a sexualitatii feminine a conturat modurile de exprimare a acesteia. Cum femeile, de-a lungul timpului, mai mereu au fost defavorizate comparativ cu barbatii in privinta abilitatilor, libertatilor si drepturilor pe care le-au avut, nu putea taman aceasta latura sa scape nepedepsita – mai mult, cu cat constrangerile si regulile morale se pastreaza in mare parte si in prezent.
Si daca am spune ca instinctul sexual feminin este acelasi cu cel masculin? Ca si in regnul animal femelele initiaza, seduc, se folosesc de mascul?
Nu, nu facem analize si nu emitem adevaruri absolute. Dar de ce femeia cu o astfel de viata sexuala este blamata? Iar daca azi suntem mai permisivi, macar sa nu fie multi parteneri. Chiar, oare cat de multi sunt prea multi?
Nu acceptam o femeie cu vederi sexuale prea liberale. Preferam sa compatimim femeia dedicata pe viata unui singur barbat, incompatibil sexual, mental, ideatic, pasional. Macar este un exemplu de moralitate.
Despre rolul moralitatii, cand vorbim despre sexualitatea feminina, psihoterapeutul Andrea Szabados spune ca „rolul acesteia ar trebui sa fie autoapararea personalitatii. In realitate, nu facem decat sa respectam valorile primite de la parinti sau sa urmarim principiile unei religii.
Ne referim la niste principii si convingeri morale care ne ghideaza in sfera sexualitatii, ne ajuta in luarea deciziilor si in alegerea atitudinilor fata de un partener.
Eficient ar fi sa dezvoltam si sa clarificam valorile noastre personale, care ne ajuta sa ne respectam si sa actionam functional si in avantajul nostru.
Moralitatea traditionala intareste angajamentul casatoriei, care are un caracter social clar si bine intemeiat, dar totodata devine o bariera, cu niste conditii impuse de societate sau de religie care s-ar putea sa inhibe farmecul sexualitatii, placerea si pasiunea“.
Acceptarea sexualitatii nu inseamna altceva decat acceptarea propriei identitati, a propriului sine. Gestionarea ei o face fiecare in functie de nevoile proprii si de rolurile in care se simte confortabil.
Cat despre societate si normele impuse, din pacate, inca avem reguli nescrise in privinta atitudinilor acceptate de catre societate, multe mituri si asocieri gresite fata de sexualitatea feminina.
Exprimarea nevoilor sexuale inca este considerata rusinoasa, femeile nu prea initiaza, nu „au voie“ sa se masturbeze, iar cele implicate si in aventuri sexuale sunt considerate „usuratice“.
Femeile care aleg sa-si exprime sexualitatea risca sa fie blamate sau stigmatizate de societate. Insa atitudinea lor face diferenta. Totul depinde de gradul de maturitate a femeilor si de statutul lor.
O femeie matura cu respect de sine si cu valori bine stabilite isi urmareste scopurile personale, isi asuma responsabilitatea pentru ceea ce face si este mai putin influentata de presiunea societatii.
Cum sa ma port?
Chiar si psihologia ne invata ca barbatii sunt mai putin compatibili cu monogamia decat ar fi femeile: ei – din instinct de vanatoare, ele – din dorinta de a intemeia familii.
Iar aceste concluzii deriva in mare parte tot din regulile sociale care ne invata sa ne intemeiem familii si pe femei sa isi reprime sexualitatea si sa se dovedeasca a fi mai „intelepte“ sau mai „controlate“.
Doar ca, in realitate, femeile sunt la fel de predispuse infidelitatii si la fel de dificil de adaptat monogamiei. Femeile cauta protectia, barbatul puternic, admiratia, atractia.
Aparitia unui exemplar mai reusit nu trece neobservata. Evident, la comportament se adauga un cocteil de factori si circumstante. Dar femeia asumata, foarte probabil va face ce simte, ceea ce isi doreste si cum ii este ei bine, nu ce se asteapta de la ea.
„Cand vorbim de valori si atitudini, ne referim la credinte, prioritati, prejudecati, ganduri si sentimente fata de sexualitate.
Pentru femei, sexul nu are doar functie reproductiva, este si o forma de manifestare emotionala, de conexiune cu partenerul si o impartasire a intimitatii personale.
Viata sexuala serveste la sustinerea si evolutia relatiei. Multe femei au nevoie de sentimentul de siguranta pentru a se apropia de un partener.
Pentru ele, sexul se bazeaza pe incredere si respect reciproc, din cauza asta tind unele sa se deschida, fara inhibitii, doar intr-o relatie solida.
Fie vorba de orice fel de relatie sexuala, un aspect este clar: femeile sunt destul de preventive, responsabile si controleaza rational natalitatea.“
Psihoterapeutul Andrea Szabados continua, spunand ca „ nevoile sexuale sunt nevoi fiziologice primare. Pe latura aceasta nu prea exista nicio diferenta intre femei si barbati.
Nevoile sunt aceleasi, motivatiile sunt diferite. Realitatea este urmatoarea: daca nu facem referire la nevoile emotionale, femeile ar fi, si ele, mult mai deschise in savurarea sexualitatii neinhibate.
Totusi, ele se raporteaza altfel la monogamie decat barbatii, fiindca reproducerea este diferita la ele. Inainte de nastere, ele au o perioada de pregatire de noua luni si apoi o viata intreaga de ingrijit copilul.
Din cauza asta, femeile isi doresc un partener stabil, in care sa poata avea incredere, pe care sa se poata baza, nu doar o noapte, ci o viata, un partener care sa le fie alaturi si sa le ajute la cresterea progeniturii“.
Cu libidoul sub lupa
Sexualitatea este modelata istoric si cultural, motiv pentru care, daca in urma cu sute de ani, o femeie careia ii placea sexul era considerata imorala, in ziua de azi, diagnosticul este acelasi in cazul in care… nu ii place sexul!
Problema libidoului este, de asemenea, controversata, desi, asemeni marimilor diferite pe care le purtam la haine, nici acesta nu este identic pentru toate femeile.
Motiv pentru care este recomandat sa isi identifice fiecare nevoia si stilul si sa se accepte fara a se compara cu altii si fara a emite judecati sau reguli de normalitate.
Andrea Szabados spune ca „dincolo de dezvoltarea biologica, sexualitatea se formeaza incepand din copilarie, pe baza interactiunilor cu parintii, prin educatia si pattern-urile invatate de la ei si de la membrii familiei.
Invatam niste «adevaruri»: de exemplu, daca o fetita nu a vazut nicio forma de manifestare a sentimentelor din partea parintilor ei, i se pare absolut firesc acest lucru si poate nici in relatiile ei nu isi va exprima emotiile simtite.
Dar sexualitatea se modeleaza pe tot parcursul vietii. Pe baza experientelor personale se formeaza credinte. Chiar si dupa o singura experienta traumatizanta sau dureroasa, putem trage o concluzie generala, cum ca sexul este dureros sau rusinos. Dar la fel de usor putem sa ne indreptam spre o noua atitudine pe baza unei experiente pozitive.
Valorile sexuale se modifica in timp, puteti sa schimbati credintele vechi, care nu va ajuta in viata personala sau de cuplu, iar structura hormonala diferita influenteaza major comportamentul feminin sau masculin.
Asa se explica de ce si libidoul variaza mult la cele doua sexe. Hormonul masculin, testosteronul, motiveaza intr-adevar dorinta mai ridicata de sex la barbati, iar ei sunt mai directi, actioneaza in privinta asta atunci cand vor sex;
femeile, in schimb, sunt mult mai rusinoase si mai tacute. Nevoia lor de sex nu se va manifesta atat de direct, indiferent cat de intens este resimtita.
Libidoul femeilor este mai mult influentat de factorii sociali si culturali ai mediului din care provin, printre care: afectiunea fata de partener, educatia, influentele sociale si culturale.
Factorii care influenteaza apetitul sexual sunt stresul, depresia, oboseala, lipsa somnului, conflictele nerezolvate din cadrul relatiei, complexe legate de aspectul fizic, traume emotionale, neglijarea din partea partenerului“.
More issues than Vogue
Nu putem sa nu ne gandim ca lipsa increderii in sine, complexele si nemultumirile au un rol in manifestarea sexualitatii. Firesc, ne intrebam cum se influenteaza reciproc sexualitatea, imaginea corporala si stima de sine.
Iar Andrea Szabados spune ca „pentru o viata satisfacuta, este esentiala fiecare, iar daca oricare dintre ele este degradata, se strica toata imaginea.
In cazul in care o femeie nu este multumita de aspectul ei fizic, cel mai probabil devine inhibata si in privinta sexualitatii.
Nu are curajul sa se afiseze in fata partenerului, devine vulnerabila la orice observatie in privinta asta si reactioneaza chiar defensiv. Stima de sine este un ingredient absolut necesar pentru o viata sexuala satisfacuta.
Persoanele cu o stima de sine scazuta sau fragila nu prea au incredere nici in ele insele si nici in partener. Sunt mai geloase, le este frica de abandon, se angajeaza in relatii toxice din frica de a nu ramane singure.
Unele se dedica in totalitate partenerului. Acest sacrificiu le face sa se simta mai bune, mai utile, le da sens vietii si le creste stima de sine“.
Chiar si atunci cand aceste probleme nu sunt apasatoare, cand nu afecteaza profund si nu invalideaza, multe femei refuza sa isi exploreze sexualitatea chiar si cu un partener stabil.
„Retinerile din partea femeilor se pot datora timiditatii, educatiei primite, unor eventuale experiente traumatizante, fricii de nu fi stigmatizate.
Timiditatea este prezenta la inceputul majoritatii relatiilor sexuale, dar chiar si dupa ce aceasta devine mai solida, este posibil ca inhibitia sa impiedice instalarea adevaratei intimitati.
Femeia s-ar putea sa fie blocata in sinea ei, din frica de dezamagire, fie din dezgust fata de propria sexualitate sau din lipsa de curaj, de imaginatie sau de cunoastere.
Relatia sexuala este, in cazul cel mai fericit, o unire a trairilor si a sentimentelor, iar asta nu poate avea loc daca unul sau ambii parteneri au retineri“, concluzioneaza psihoterapeutul Andrea Szabados.
Andrea Szabados este psihoterapeut autonom in psihoterapii cognitive si comportamentale
http://psyconsiliere.wix.com/psiholog-cluj
Telefon: 0757.799.655
