Căsătoria nu trebuie să vă altereze relația de cuplu
Deseori ne temem că relația de cuplu se va schimba odată cu căsătoria. Uneori, temerile se adeveresc. Dar putem să prevenim această situație. Iată ce avem de făcut.
Citește și:
Înainte de a vă căsători este esențial să vorbiți despre bani, altfel puteți ajunge la divorț
5 sfaturi pentru un bărbat care vrea să-și consolideze căsnicia
Deşi căsătoria nu are legătură cu iubirea dintre parteneri, în societatea românească, ea este încă văzută ca un pas necesar într-o relaţie şi în viaţa unui om. Sunt puţine cupluri care decid să nu se căsătorească sau cupluri care au trecut deja printr-un divorţ și nu vor să repete experiența.
De ce ne căsătorim? Fiecare are cu siguranţă pe lângă dragostea pentru partener şi alte motive subconştiente, pe care nu le realizează atunci când decide să facă acest pas.
Cel mai puternic motiv poate fi cel legat de normele societăţii, altele legate de siguranţa materială, confortul psihic, sentimentul de împlinire a cuplului sau naşterea copiilor în cadrul căsătoriei. Aproape sună mai bine să ai statut de divorţat decât de necăsătorit.
Dacă ai fost divorţat, înseamnă că măcar o dată ai fost căsătorit, dar dacă nu, e clar că „e ceva în neregulă”. Aşa că unele persoane ajung inconştient la căsătorie ca să o bifeze pe lista lucrurilor „făcute”.
Din nefericire, toate acestea pot altera sentimentele reale care au legat initial partenerii. După căsătorie totul se poate transforma, în funcţie de percepţia fiecăruia. Pot apărea constrângeri, limitări, renunţări la propriile pasiuni şi plăceri.
Deşi aparent niciunul dintre cei doi parteneri nu îi îngrădeşte celuilalt libertatea, se poate ajunge la acest lucru în funcţie de cum vede fiecare căsătoria.
Există persoane care singure îşi creează tot felul de limitări şi constrângeri, i le impun şi partenerului şi atunci apar tot felul de nemulţumiri şi relaţia începe să nu mai funcţioneze.
Când „eu” devine „noi”
Atunci când eşti căsătorit ai tendinţa de a pune cuplul pe primul plan, apoi copiii, când apar.
Pentru unii căsătoria înseamnă cumva sfârşitul perioadei în care individul contează, în care se renunţă la pasiuni, la prieteni, la placerile individuale.
Totul devine un amestec, numit „familie”. Totul se face acum pentru familie. Totul e la comun: ieşiri, pasiuni, plimbări, petreceri.
Nu sunt mulţi cei care fac cu adevărat ceea ce îşi doresc și când sunt căsătoriţi sau cei care îşi mai urmează visurile.
Pentru alţii, căsătoria ajunge să fie un „sacrificiu”. Deşi neîmpliniţi, decid să rămână în relaţii care nu mai funcţioneză, în care apar nemulţumiri, conflicte, certuri.
Totul începe să fie privit ca „normal” într-o căsnicie. Dacă mai au şi copii, atunci căsătoria devine o constrângere şi mai apăsătoare.
Unele femei încep să creadă că menirea lor este să fie soţii, mame, iar altele renunță să mai fie femei de carieră. Au soţi, copii şi confort material.
Iar unii bărbaţi își spun că „aşa sunt toate femeile”. Treptat, ajung să ignore nevoile femeii de lângă ei, bazându-se pe faptul că le sunt soţii… și așa vor rămâne.
Revenind la importanța comunicării în cuplu…
Aceste tipare de gândire nu sunt ale noastre. Ne sunt întipărite în minte încă de când suntem copii şi le întărim până ajungem adulţi din tot ceea primim din mediul în care trăim.
Deşi unii sunt conştienţi de neîmplinirea lor, aleg să rămână în zona de confort şi trăiesc resemnaţi cu gândul că asta e tot ceea ce înseamnă căsătoria.
Unii aleg să rămână în căsnicii nefericite de teama de singurătate, alţii pentru a se simţi parte a societăţii sau pentru confortul material, alţii pentru copii.
Aleg deseori să rămână căsătoriţi pentru acele motive inconştiente care i-au făcut să ia decizia încă de la început.
Dacă partenerii ar conştientiza că există aceste tipare în mintea noastră despre ceea ce înseamnă căsătorie, că ele nu se potrivesc tuturor şi pot fi diferite de nevoile noastre reale, dacă ar alege să-şi creeze singuri tiparul lor de căsătorie vorbind deschis despre ceea ce înseamnă pentru fiecare, cu siguranţă căsătoria ca instituţie nu le-ar altera relaţia.
Dacă aceste lucruri nu sunt comunicate de la început, fiecare va avea tendinţa de a îi impune celuilalt, inconştient, percepţia lui despre căsătorie.
Dacă aceste percepţii sunt diferite, atunci sunt șanse ca partenerii să ajungă să simtă presiune din cauza aceasta şi, cu timpul, relaţia să fie alterată.
De Ştefania Ardelean
Foto: shutterstock.com
