Cât e de stresant să fii părinte

Se spune că este cea mai grea meserie din lume, și, în mod evident, aduce cu sine extrem de multă responsabilitate, dar și emoții senzaționale. Cu toate astea, cât e de stresant să fii părinte?

 

Nadia Gorduza: Stresul parental este foarte mare, mai ales în primii trei ani de viață ai copilului, și oamenii nu sunt conștienți – cel puțin la primul copil – la ce să se aștepte.

Cercetătorii au descoperit că există o scădere a calității relației care apare după nașterea primului copil. Aproximativ 67% dintre cupluri sunt mult mai puțin satisfăcute după ce devin părinți, decât înainte.

Conflictul în cadrul relației și ostilitatea față de celălalt partener cresc dramatic. Partenerii se ceartă mult mai mult, intimitatea emoțională se deteriorează, devin dezorientați și epuizați.

Nu este surprinzător că pasiunea, sexul și romantismul scad. Studiile arată că rata de divorț în primii trei ani este foarte crescută, pentru că părinții, oricât de mult își doresc un copil, nu sunt suficient de bine pregătiți emoțional, de cele mai multe ori, să gestioneze stresul care vine la pachet cu venirea copilului.

Citește și:

Cum gestionăm relațiile toxice ale copilului nostru adolescent

Greșeli de disciplină pe care să le eviți cu copilul tău

În primul an, depresia postpartum a noilor mame (și a unor tați), pare să fie tot mai frecventă. După sosirea bebelușului, părinții sunt obosiți, privați de somn și iritabili.

În multe cazuri, epuizarea se adâncește și apare depresia. Mama este extrem de solicitată, are o igienă precară a somnului, dormind de multe ori între 4-6 ore maxim pe noapte, dar acestea nu continuu;

se neglijează pe ea și, implicit, își neglijează soțul, care, simțind că nu își mai găsește locul și rolul în noua schemă de cuplu, devine frustrat și astfel au loc conflicte zilnice. În cel mai rău caz, ajunge chiar să evadeze din „cuib, găsindu-și „alinarea în altă parte…

 

Gáspár György: Pentru mulți dintre adulții secolului XXI, rolul de părinte a devenit o inepuizabilă sursă de stres, rușine și frustrări infinite.

Toată această presiune impusă și autoimpusă (a grădinițelor și școlilor private, a meditațiilor și activităților extracurriculare, a hainelor de firmă și a gadget-urilor inteligente, a popularității în social media) pe care o putem vedea în familiile moderne, cred că face ca sensul parentajului să se piardă foarte mult.

Neîndestularea ajunge să înlocuiască, încetul cu încetul, grija față de sine, momentele de conectare sau aprecierea și mulțumirea față de ceea ce avem.

Știu că părinților și bunicilor noștri le-a fost, de asemenea, greu; dar greu ne este și nouă, doar că într-un alt fel. Și, da, din păcate, puțini părinți îndrăznesc să spună „stop, să respire pentru o secundă în mod conștient și să se întrebe cu maximă vulnerabilitate, dacă se îndreaptă într-o direcție bună.

Odată prinși în capcana lui „niciodată nimic nu e suficient de bun, este nevoie de mult curaj ca să ne transformăm cotidianul anxios și depresiv într-un prezent mai uman și blând.

Important este doar să ne amintim că mereu se poate și altfel, că tendința către perfecționism nu e sănătoasă nici pentru noi, nici pentru copii și nici pentru relațiile care ne leagă unii de alții.

Miruna Stănculescu: Trăim într-o lume în care totul se desfășoară pe repede înainte. Pe lângă asta, trăim într-o țară în care societatea lasă foarte multe pe spinarea părintelui. Carevasăzică, stres parental există din belșug.

Cât de conștienți sunt părinții? Stresul (parental sau de oricare alt fel) nu apare brusc, ci se clădește. Ajunge de multe ori să facă parte integrantă din viața noastră și ne schimbă (subtil, dar precum picătura chinezească) modul de reacție față de copil.

Un părinte stresat va tinde să arate mai puțină afecțiune, va tinde să disciplineze copilul mai aspru și cu mai puțină implicare emoțională și va avea comportamente care vor tinde să controleze îndeaproape copilul (sau adolescentul).

Să îi scapi una peste cap celui mic, durează mai puțin decât să îi explici, ce anume aștepți de la el (sau ea) să facă sau să nu facă.

Să critici un comportament și să termini discuția, e mai eficient decât să asculți și perspectiva adolescentului din fața ta.

Să târâi țâncul din fața televizorului cu desene animate durează mai puțin decât să îi dai cinci minute să se pregătească, iar apoi să închizi televizorul și să îl faci să își depășească frustrarea citindu-i o poveste.

Să pui tu (foc și pară) jucăriile la loc, e mult mai rapid, decât să ai răbdare să negociezi, ca să le puneți  împreună la loc.

Suntem obosiți, nervoși și, de aceea, e mult mai simplu să fim eficienți pe termen scurt și să ne plângem de probleme pe termen lung.

 

Miruna Stănculescu este psihoterapeut, psihoterapie cognitiv-comportamentală și hipnoterapie, terapie@mirunastanculescu.ro, blog: www.mirunastanculescu.ro

Gáspár György este psiholog clinician și psihoterapeut relational, www.paginadepsihologie.ro, gaspar@paginadepsihologie.ro, tel.: +40 740 362 681, Facebook: Pagina de Psihologie Asociatia Multiculturala de Psihologie si Psihoterapie

Nadia Gorduza este fondator Id Therapy Bespoke Treatment Center, este medic psihoterapeut şi business coach, singurul certified Gottman couple therapist și Gottman trainer din România, reprezentant al Institutului Gottman din SUA, având certificări la nivel național și internațional. A urmat un executive MBA în Statele Unite, Tel.: +40751 202 272, http://www.idtherapy.ro, nadia.gorduza@idtherapy.ro

Foto: Shutterstock

Comentează și tu
Recomandări
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“

Gabriela Saulea este medic, mamă și antreprenor. În urma divorțului pe care l-a traversat acum șase ani, a decis să înființeze un program unic în România, prin care să ajute persoanele care trec prin experiențele prin care a trecut și ea, în urma acestui eveniment traumatic. Ea consideră că fiecare sfârșit este un nou început, că fiecare divorț este o lecție de viață și că nicio suferință nu se întâmplă în zadar.

Citeste
De ce este important să ne iertăm părinții
De ce este important să ne iertăm părinții

Ne este greu să uităm anumite suferințe din copilărie sau anumite probleme și nemulțumiri din relația cu părinții noștri. În timp ce este firesc să recunoaștem că au greșit sau că nu ne-au oferit ceea ce aveam nevoie, este toxic să purtăm cu noi, de-a lungul vieții adulte, toate resentimentele, furia, conflictul cu cei care ne-au dat viață. Pentru binele nostru, în primul rând, este important și sănătos să știm să ne iertăm părinții.

Citeste
Ce învață copiii din relația părinților
Ce învață copiii din relația părinților

Cu toții ne dorim pentru copiii noștri să devină adulți sănătoși și fericiți, iar un rol important îl joacă relațiile pe care le vor avea cu cei din jur. Cel mai important exemplu în acest sens îl primesc din relația părinților, motiv pentru care este recomandat să avem grijă ce model le oferim.

Citeste
Cât e de stresant să fii părinte
Cât e de stresant să fii părinte

Se spune că este cea mai grea meserie din lume, și, în mod evident, aduce cu sine extrem de multă responsabilitate, dar și emoții senzaționale. Cu toate astea, cât e de stresant să fii părinte?

Citeste
Care este scopul real al căsătoriei
Care este scopul real al căsătoriei

Ne căsătorim pentru că îl iubim pe celălalt, pentru că asta credem că ne aduce fericirea sau un statut social? Descoperă scopul real al căsătoriei. Probabil că nu te gândeai la asta…

Citeste
Drogurile legale - între senzații tari și consecințe groaznice
Drogurile legale – între senzații tari și consecințe groaznice

Adolescenții spun că sunt senzaționale. Consecințele? Cine se gândește la consecințe?! Drogurile legale sunt un flagel subteran, statul nu știe cât se consumă și care e rata de creștere a consumului. Dar ce sunt acestea? Alina Ciupercovici, în colaborare cu Dana Burciu, psiholog clinician și psihoterapeut la Clinica ALIAT Suceava, explică ce se întâmplă cu „legalele“.

Citeste