Cât e de stresant să fii părinte
Se spune că este cea mai grea meserie din lume, și, în mod evident, aduce cu sine extrem de multă responsabilitate, dar și emoții senzaționale. Cu toate astea, cât e de stresant să fii părinte?
Nadia Gorduza: Stresul parental este foarte mare, mai ales în primii trei ani de viață ai copilului, și oamenii nu sunt conștienți – cel puțin la primul copil – la ce să se aștepte.
Cercetătorii au descoperit că există o scădere a calității relației care apare după nașterea primului copil. Aproximativ 67% dintre cupluri sunt mult mai puțin satisfăcute după ce devin părinți, decât înainte.
Conflictul în cadrul relației și ostilitatea față de celălalt partener cresc dramatic. Partenerii se ceartă mult mai mult, intimitatea emoțională se deteriorează, devin dezorientați și epuizați.
Nu este surprinzător că pasiunea, sexul și romantismul scad. Studiile arată că rata de divorț în primii trei ani este foarte crescută, pentru că părinții, oricât de mult își doresc un copil, nu sunt suficient de bine pregătiți emoțional, de cele mai multe ori, să gestioneze stresul care vine la pachet cu venirea copilului.
Citește și:
Cum gestionăm relațiile toxice ale copilului nostru adolescent
Greșeli de disciplină pe care să le eviți cu copilul tău
În primul an, depresia postpartum a noilor mame (și a unor tați), pare să fie tot mai frecventă. După sosirea bebelușului, părinții sunt obosiți, privați de somn și iritabili.
În multe cazuri, epuizarea se adâncește și apare depresia. Mama este extrem de solicitată, are o igienă precară a somnului, dormind de multe ori între 4-6 ore maxim pe noapte, dar acestea nu continuu;
se neglijează pe ea și, implicit, își neglijează soțul, care, simțind că nu își mai găsește locul și rolul în noua schemă de cuplu, devine frustrat și astfel au loc conflicte zilnice. În cel mai rău caz, ajunge chiar să evadeze din „cuib“, găsindu-și „alinarea“ în altă parte…
Gáspár György: Pentru mulți dintre adulții secolului XXI, rolul de părinte a devenit o inepuizabilă sursă de stres, rușine și frustrări infinite.
Toată această presiune impusă și autoimpusă (a grădinițelor și școlilor private, a meditațiilor și activităților extracurriculare, a hainelor de firmă și a gadget-urilor inteligente, a popularității în social media) pe care o putem vedea în familiile moderne, cred că face ca sensul parentajului să se piardă foarte mult.
Neîndestularea ajunge să înlocuiască, încetul cu încetul, grija față de sine, momentele de conectare sau aprecierea și mulțumirea față de ceea ce avem.
Știu că părinților și bunicilor noștri le-a fost, de asemenea, greu; dar greu ne este și nouă, doar că într-un alt fel. Și, da, din păcate, puțini părinți îndrăznesc să spună „stop“, să respire pentru o secundă în mod conștient și să se întrebe cu maximă vulnerabilitate, dacă se îndreaptă într-o direcție bună.
Odată prinși în capcana lui „niciodată nimic nu e suficient de bun“, este nevoie de mult curaj ca să ne transformăm cotidianul anxios și depresiv într-un prezent mai uman și blând.
Important este doar să ne amintim că mereu se poate și altfel, că tendința către perfecționism nu e sănătoasă nici pentru noi, nici pentru copii și nici pentru relațiile care ne leagă unii de alții.
Miruna Stănculescu: Trăim într-o lume în care totul se desfășoară pe repede înainte. Pe lângă asta, trăim într-o țară în care societatea lasă foarte multe pe spinarea părintelui. Carevasăzică, stres parental există din belșug.
Cât de conștienți sunt părinții? Stresul (parental sau de oricare alt fel) nu apare brusc, ci se clădește. Ajunge de multe ori să facă parte integrantă din viața noastră și ne schimbă (subtil, dar precum picătura chinezească) modul de reacție față de copil.
Un părinte stresat va tinde să arate mai puțină afecțiune, va tinde să disciplineze copilul mai aspru și cu mai puțină implicare emoțională și va avea comportamente care vor tinde să controleze îndeaproape copilul (sau adolescentul).
Să îi scapi una peste cap celui mic, durează mai puțin decât să îi explici, ce anume aștepți de la el (sau ea) să facă sau să nu facă.
Să critici un comportament și să termini discuția, e mai eficient decât să asculți și perspectiva adolescentului din fața ta.
Să târâi țâncul din fața televizorului cu desene animate durează mai puțin decât să îi dai cinci minute să se pregătească, iar apoi să închizi televizorul și să îl faci să își depășească frustrarea citindu-i o poveste.
Să pui tu (foc și pară) jucăriile la loc, e mult mai rapid, decât să ai răbdare să negociezi, ca să le puneți împreună la loc.
Suntem obosiți, nervoși și, de aceea, e mult mai simplu să fim eficienți pe termen scurt și să ne plângem de probleme pe termen lung.
Miruna Stănculescu este psihoterapeut, psihoterapie cognitiv-comportamentală și hipnoterapie, [email protected], blog: www.mirunastanculescu.ro
Gáspár György este psiholog clinician și psihoterapeut relational, www.paginadepsihologie.ro, [email protected], tel.: +40 740 362 681, Facebook: Pagina de Psihologie Asociatia Multiculturala de Psihologie si Psihoterapie
Nadia Gorduza este fondator Id Therapy Bespoke Treatment Center, este medic psihoterapeut şi business coach, singurul certified Gottman couple therapist și Gottman trainer din România, reprezentant al Institutului Gottman din SUA, având certificări la nivel național și internațional. A urmat un executive MBA în Statele Unite, Tel.: +40751 202 272, http://www.idtherapy.ro, [email protected]
Foto: Shutterstock
