Oamenii orgolioși nu sunt capabili de iubire adevărată

Ce ascund oamenii cu orgoliu imens? Teama de a nu fi răniți sau că nu sunt suficient de buni. Tind să fie infideli și nu știu ce e aia dragoste adevărată. Un portret robot pentru ambele sexe.

 

Dacă ți-e frică să nu fii rănit, frica se manifestă ca mecanism de apărare prin exces de demonstrativitate sau prin nevoia de a manifesta cunoașterea la modul absolut, fără a da celuilalt dreptul la replică; sau ca ocazia de a avea o opinie personală ori, pur și simplu, de a fi de altă părere.

Din teama de a nu fi suficient de bun, orgoliosul va încerca să-și sublinieze, inconștient, această slăbiciune prin mecanismul proiecției.

Citește și:

De ce unii oameni nu-și cer scuze niciodată

Ce ascunde mania contrazicerii

Pe de altă parte, această manifestare a orgoliosului se naște și din dorința ascunsă de a manifesta perfecțiunea divină.

Orgoliosul este un om care a asimilat un grad înalt de Salvator, dar îl folosește în scop personal: spre a se ridica pe sine în slăvi, fără a aduce reale beneficii curative celor cu care intră în contact. De aceea, orgoliosul dorește să aibă dreptate în orice împrejurare și, mai ales, să le arate celorlalți că greșesc.

Deoarece este capabil, datorită fricii personale, să țeasă intrigi, farse, să propage resentimente, ranchiună, el va fi un permanent focar de răspândire a disensiunilor, rumorilor, bârfelor.

Inima orgoliosului este, de cele mai multe ori, inaccesibilă. Nu poate manifesta compasiune, înțelegere, bunătate gratuită și necondiționată, nu poate să lase de la el.

Acesta vrea ca tu să te schimbi în raport cu ceea ce emite sau gândește el. Acest orgoliu al oamenilor poate fi vindecat și îmblânzit prin acceptarea de sine, conștientizarea și acceptarea rănilor interioare.

Un prim pas spre vindecare este iubirea de sine. Să se accepte și să se iubească așa cum sunt și pentru ceea ce sunt, și atunci și ceilalți vor fi la fel de iubitori și înțelegători.

Se zice că „nu există oameni răi, ci doar oameni care nu au fost iubiți cum trebuie“ și că aceștia nu se comportă așa din răutate, iar această tendință vanitoasă, de superioritate, este, de fapt, un strigăt de ajutor, o nevoie de a fi înțeleși, acceptați, iubiți, validați ca personalități importante și de sine stătătoare.

De aceea, un pas important în vindecarea de orgolii este creșterea încrederii în sine, prin dezvoltare și analiză personală, prin introspecție ori lecturi care te pot ajuta să îți depășești limitele.

Dacă nu găsești resursele interioare de unul singur, poți solicita sprijinul unui specialist psiholog în consiliere și psihoterapie. Câștigarea încrederii în sine este un mod de a spune „da“ vieții.

Și, astfel, omul accesează alte căi de a se raporta față de semenii săi și față de sine. Cei care au încredere în ei, vor intra mereu în rezonanță cu energiile adevărului, succesului, armoniei, dreptății, dragostei și respectarea liberului arbitru.

Încrederea în sine îndepărtează norii fricii, incertitudinea, sentimentul de a nu fi suficient de bun.

Cine are încredere în sine este, în mod conștient și activ, în legătură permanentă cu sufletul lumii – Anima Mundi, cum îi spunea Carl Gustav Jung. Asupra celui care are încredere deplină în el, binefacerile existenței se vor revărsa pe diverse căi, în mod continuu.

 

Orgoliul la femei

Orgoliul feminin se va manifesta prin accentuarea tendințelor narcisice. Femeia orgolioasă va încerca inconștient să cucerească tot ce mișcă în frontul masculin, neținând cont de relațiile de prietenie sau de rudenie.

Femeia încearcă să cucerească prin corporalitate și sexualitate, ca semn de putere, și emană constant semnale erotice subliminale.

Își expune corpul, partea fizică, latura provocatoare, însă nu dorește decât să fie privită. Să se valideze prin ochii celorlalți.

În acest mod își inflamează sinele, reducându-și totalitatea sa doar la corporalitate, fapt ce va duce ulterior la activarea unui conflict interior.

În ciuda aparențelor de superioritate, în interiorul său se dă o luptă a frustrărilor afective, a neiubirii de sine și a neacceptării de sine.

Gesturile, mimica, vestimentația, precum și mina unei traume misterioase maschează o fugă din fața sexului opus, ținută bine sub control.

Atributele orgoliului feminin se conturează în râvna după prestigiu, nevoia de admirație, anxietate, dorința de a fi iubită, menținerea imaginii de femeie puternică, părere foarte bună, adesea exagerată şi nejustificată, despre sine însăşi, despre valoarea şi importanța sa socială, îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie.

O femeie orgolioasă își alege partenerul nu pentru ceea ce este, ci pentru modul în care știe să o flateze și, pe măsura înaintării în relație, libidoul acesteia va scădea și va căuta un supliment energetic continuu.

În acest fel, pe lângă problematica orgoliului din cuplu, se adaugă și problematica infidelității, fie ea fizică sau doar la nivel spiritual.

Orgoliul la bărbați

 

În cazul bărbaților, tendințele orgolioase se manifestă în nevoia lor constantă de a se simţi complecși şi până la dorinţa lor de a fi cei mai tari, competitivitate crescută.

Majoritatea bărbaților consideră că este normal să aibă tendinţe egoiste sau narcisiste într-o relaţie, ca semn de putere sau ca marcă a bărbatului… Alfa.

Astfel, de la relaţiile romantice și până la cele profesionale, bărbaţii caută să-şi demonstreze competenţele şi abilitățile de conducere și din nevoia de a-şi dovedi valoarea în acea relaţie.

Standardele pe care societatea le-a setat în legătură cu rolul bărbatului în lume, l-au condus pe acesta către principalul focus al acestuia: de a fi baza familiei şi de a prelua toate responsabilităţile financiare ale acesteia.

Dacă o femeie încearcă să îi ia aceste lucruri unui bărbat, acesta va începe să se simtă nesigur şi să aibă resentimente. Bărbaţii sunt învăţaţi să fie puternici şi vor încerca să arate cât sunt de rezistenți în viaţă, în general.

De aceea este atât de intensă dorința bărbaţilor de a fi competitivi în sport, fitness şi afaceri. Aceste interese sunt mai mult decât o parte a orgoliului masculin, sunt părţi ale identităţii sale, și este important să se simtă înțeles și acceptat cu aceste trăsături.

Bărbaţii adoră să fie lăudaţi şi să primească complimente. Însă este necesară multă atenţie cum sunt folosite aceste lucruri, deoarece unele femei au modalităţi de a suprima valoarea bărbatului, devalorizându-l, în mod inconștient, prin diminutive și apelative mai degrabă mămoase decât admirative.

Bărbaţii doresc să aibă confirmarea că au capacitatea de a-şi satisface femeia iubită în pat. De aceea, doresc ca aceasta să înţeleagă rolul vieții sexuale active.

Acest lucru este vital pentru orgoliul masculin. Dacă un bărbat va simţi că nu mai este dorit, nu se va simţi în largul lui şi nici în postura potrivită şi va căuta această validare în altă parte sau va părăsi relația, dacă aceasta este bazată pe sex.

Unii bărbați cred cu convingere că sunt adorați definitiv pentru ceea ce sunt. Pentru că există. Astfel, nu se implică să depună eforturi de cucerire și au convingerea că, odată ce au fost aleși, nu vor fi părăsiți în favoarea altora.

Din nefericire, acest fundament fals va determina imposibilitatea de a trăi emoții durabile. Va fi mereu în căutare de nou, de extraordinar, și nu se implică cu adevărat în experiențele de îndrăgostire.

Pentru el conteză mai mult experiența, decât relația. De aceea, din cauza imaturității emoționale, va avea legături multiple, care pot fi încercări nereușite de a înlătura fixația preoedipiană, prin a-și căuta mama în fiecare femeie.

Eul acestui gen de masculinitate nu este bine definit și nu cunoaște bucuria de a se dărui în totalitate.

 

De Simona Druncea, psiholog clinician şi consilier psihologic de orientare jungiană; 0740.661.859, [email protected]

Foto: 123rf.com