Ce e de făcut când atracția în cuplu dispare
Da, te poți sătura de partener! Se întâmplă ca atracția în cuplu să moară, să nu comunicați suficient de mult sau bine și să simți că nu mai ai energie de investit. De ce ajungem aici? Este despărțirea singura opțiune?
Ce fel de cupluri au șanse mai mari să ajungă în impas?
Doina Badea: Se spune că este uşor să intri într-o relaţie şi că partea grea este să o menţii, pentru că abia atunci începe adevărata muncă, deoarece trebuie să construieşti şi să investeşti.
Principalele ingrediente ale unei relații de succes sunt comunicarea, sexul şi susţinerea reciprocă. Dacă aceste lucruri există, povestea are şanse mari de reuşită.
Sunt însă momente când ajungem în situaţia în care simţim că nu ne mai regăsim alături de partener şi că lucrurile nu mai merg.
Citește și:
10 factori care încurajează fidelitatea în cuplu
Schimbări importante în viață? 4 moduri de a rămâne conectați la partenerul de cuplu
Poate că nu a funcţionat de la început, dar nu ne-am dat noi seama, deoarece începuturile sunt, în general, frumoase şi este în firea omului să nu stea să analizeze atunci când lucrurile sunt plăcute.
Pentru a nu ajunge în astfel de situaţii este foarte important ca, în momentul în care începem o relaţie, să vedem care sunt motivele reale pentru care am ales să rămânem cu acel partener:
sunt îndrăgostită de el, există teama de a nu fi singură, l-am ales pe el pentru că este „băiat bun“ şi se poartă frumos cu mine, stau cu el pentru a fi în „rândul lumii“, deoarece majoritatea colegelor fac parte dintr-un cuplu?
Sau el bifează cel puţin jumătate din calităţile pe care noi ni le-am dori de la partenerul ideal?
Uneori, intrăm prea repede într-o relaţie, fără a ne cunoaşte partenerul în prealabil, iar când ajungem să observăm că nu sunt compatibilităţi, în loc să ne oprim, gândim că, dacă am stat până acum, putem să mai stăm puţin, poate se îmbunătăţesc lucrurile.
Înainte de a începe o relaţie este foarte important să ne clarificăm ce așteptări avem de la aceasta, să ştim cum am prefera să decurgă.
Care sunt cele mai importante nevoi pe care le vrem satisfăcute într-un cuplu?
D.B.: Principalele nevoi emoţionale pe care dorim ca un partener să ni le satisfacă sunt: să ne oglindească, să ne valideze şi să fie empatic cu noi, să înţeleagă sentimentele şi emoţiile din spatele trăirilor noastre.
Avem nevoie să ne simţim în siguranţă emoţională cu cel de lângă noi, deoarece sentimentul de siguranţă reprezintă prima condiţie necesară pentru a realiza conectare, iar fiecare dintre noi caută conectarea.
Fără aceasta, relaţia nu este autentică, fără conectare apare îndepărtarea de partener.
Care sunt motivele pentru care ajungem să ne ignorăm partenerul sau chiar să ne săturăm de el?
D.B.: Primul motiv la care mă gândesc este acela că nu am ales bine de la început, că ne-am grăbit să avem o relaţie fără a-l cunoaşte suficient pe cel de lângă noi, că ne-am bazat doar pe atracţia de moment.
Trăim totul în mare viteză şi tot în viteză am ajuns să ne trăim relaţiile, sărim peste etapele fireşti ale cunoaşterii şi acomodării reciproce, ne grăbim să bifăm că suntem cu cineva.
Alt motiv la fel de important este faptul că, în timp, ajungem să îl luăm de bun pe cel de lângă noi şi nu mai depunem niciun efort pentru a-l impresiona.
La rândul lui, nici el nu mai depune eforturi, pentru că ne-a cucerit deja, ne ia ca pe un bun garantat, şi, furaţi de stresul de zi cu zi, angrenaţi într-o mulțime de treburi, nu ne mai concentrăm să îndreptăm lucrurile în cuplu și, astfel, ajungem să ne îndepărtăm.
Rutina este un factor foarte important, care duce la saturaţie şi la blazare în relaţie. Lipsa comunicării, de asemenea, duce la îndepărtare.
Dacă noi nu ne comunicăm propriile nevoi, ci ne gândim (într-un mod infantil, de altfel) că partenerul ar putea să ne citească gândurile şi că el trebuie să ştie ce ne dorim sau de ce suntem supărate, atunci cu siguranţă avem o problemă de comunicare.
Evitarea discutării lucrurilor mai puţin plăcute, care apar în orice relaţie, este un factor care duce la acumularea frustrărilor şi, implicit, la îndepărtarea de partener.
Trebuie să ştim că noi suntem cele mai în măsură să ne exprimăm nevoile, că poate uneori cel de lângă noi este stresat, obosit sau preocupat, şi atunci cel mai bine este ca noi să-i comunicăm, într-un mod asertiv, propriile necesități.
De ce ajungem să refuzăm să ne (re)descoperim partenerul?
D.B.: Ajungem să refuzăm să ne redescoperim partenerul pentru că ne este bine în zona de confort, acolo unde nu sunt necesare eforturi.
Suntem prinse în rutină și, văzând că nici el nu întreprinde nimic (pentru că şi el e prins în aceeaşi rutină), nu mai devenim motivate și preferăm să ne complacem.
Putem astfel să ne trezim interesate și de alte persoane, ajungând să ne umplem nevoia de atenţie flirtând cu colegul drăguţ sau cu instructorul de la sala de sport şi rămânem în aceeaşi rutină în ceea ce priveşte relaţia de cuplu. Este ca şi cum ne-a părăsit curiozitatea pentru omul de lângă noi.
De ce suntem înclinate să ne gândim că sigur există cineva mai bun pentru noi?
D.B.: Fiecare dintre noi are în minte o listă cu calităţile pe care le dorește de la partenerul ideal şi, văzând că cel de lângă noi se îndepărtează tot mai mult de acele calităţi dezirabile nouă, ne gândim că există undeva, cineva care la va întruni.
Pe de altă parte, un rol important îl are și media, care ne expune o imagine ideală și ajungem să credem că toate relațiile sunt mai bune ca a noastră, că toți partenerii sunt mai atenți și mai implicați, în comparație cu al nostru.
Un alt motiv ar putea fi dezvoltarea personală a unuia dintre parteneri şi stagnarea celuilalt. Când vezi că celălalt rămâne în urmă şi nu doreşte să evolueze, să se deschidă spre noi experienţe de viaţă, să îşi lărgească orizontul, atunci cu siguranţă ne imaginăm că există mai bine de atât.
Cum ne dăm seama dacă ar trebui să ne implicăm pentru a ne îmbunătăţi relaţia sau dacă ar trebui să o încheiem?
D.B.: Când lucrurile încep să nu mai meargă, este foarte importantă comunicarea, să vorbim deschis cu partenerul nostru despre ceea ce se întâmplă între noi.
Ne dăm seama că relaţia trebuie încheiată în momentul în care a ajunge acasă lângă el nu mai reprezintă o bucurie, în momentul în care preferăm să facem anumite lucruri singure decât cu el, când nu mai suntem entuziasmate să-i povestim despre planurile, reuşitele, temerile noastre, când simţim că distanţa dintre noi nu mai poate fi redusă nici cu toate încercările de a resuscita relaţia.
Cel mai mare semnal de alarmă, pentru a evalua temeinic relaţia în care ne aflăm, este momentul în care începem să fim atrase de altcineva. Atunci, este clar că în povestea noastră lipseşte ceva important.
Chiar dacă lucrurile nu evoluează cu cealaltă persoană pentru care simţim atracţia, acesta este, cu siguranţă, un moment în care trebuie să ne punem relaţia sub lupă şi să vedem ce se întâmplă acolo.
Atunci când partenerul este toxic, despărțirea este o concluzie logică. Dar dacă acesta nu se încadrează în profil? Există motive sănătoase pentru care părăsim o astfel de relaţie?
D.B.: Dacă partenerul nu este toxic, dar ne dăm seama că nu este totuşi ceea ce ne dorim, vom avea tendinţa de a rămâne în relaţie din motive care ţin de zona de confort, de faptul că ne-am obişnuit deja şi este mai comod să rămânem.
Poate că nu schimbăm lucrurile, deoarece ne gândim că am investit aici atât emoţional cât şi material, că am construit ceva şi nu vrem să renunţăm la această investiţie.
Sănătos, însă, este să părăsim orice relaţie care nu ne aduce satisfacţie, care nu ne mai ajută să ne dezvoltăm, în care costurile sunt mai mari decât beneficiile.
Nu poţi sta într-o relaţie doar pentru că partenerul este „băiat bun“ și poate nu vei mai găsi alt partener bun; sau doar pentru că partenerul este „de încredere“ şi nu te înşală; sau nu flirtează cu altele.
Un partener poate să nu mai corespundă nevoilor noastre şi fără a fi toxic, iar acesta este un motiv sănătos pentru a părăsi o relaţie.
Ce facem dacă viaţa sexuală lasă de dorit şi nu mai există atracţie faţă de partener?
D.B.: Viața sexuală este un aspect important al relației de cuplu și necesită o analiză atentă. A lăsat viaţa sexuală de dorit încă de la început, dar am continuat, cu gândul că se va îmbunătăţi cu timpul, că, atunci când ne vom cunoaşte mai bine, lucrurile vor fi şi ele mai intense?
Ştim cu toţii că, după o perioadă, atracţia începe să se diminueaze, însă depinde de noi cum facem ca această atracţie să revină.
Ca partenere, putem să încercăm să stimulăm vizual bărbatul de lângă noi, prin achiziţie de lenjerie sexi, prin propuneri de a încerca împreună lucruri noi, de a experimenta, de a testa.
Dacă atracţia nu revine, atunci este un semn că trebuie să ne gândim bine la ce anume ar fi putut conduce aici, la ce lipseşte?
Oare există loc pentru a ne îndrăgosti de altcineva? Recomandat este să discutăm deschis cu partenerul și, în urma acestor discuții, vom hotarî ce facem mai departe.
O relaţie reuşită este o relaţie în care există acea „prietenie pasională“ între parteneri, care să conțină principalele ingrediente: comunicare, sex şi susţinere reciprocă.
Ce avem de făcut pentru a ne asigura că luăm decizia corectă în privința relației prezente?
D.B.: Ieșirea dintr-o relaţie nu este un lucru uşor. De aceea, ne va ajuta gândirea la rece, fără influenţa partenerului. Putem încerca o abordare raţională, în care pur şi simplu să scriem pe o foaie de hârtie avantajele şi dezavantajele continuării lângă actualul partener.
Dacă rezultatele sunt în concordanţă cu nevoile noastre, continuăm; dacă nu, cel mai indicat ar fi să ieşim din relaţie. Este mai sănătos să ne continuăm viaţa şi să căutăm un partener cu care să fim compatibile, decât să stăm într-o relaţie pentru că ne-am obişnuit, pentru că ne este frică de singurătate sau de dragul de a fi cu cineva, de a fi „în rândul lumii“.
O altă soluţie ar fi mersul la câteva şedinţe de consiliere psihologică, unde să analizezi, împreună cu psihoterapeutul, nevoile tale, să conştientizezi motivele pentru care a dispărut atracţia.
Diferenţele faţă de partener ar trebui să vină ca o completare într-o relaţie, nu ca o piedică. Dacă diferenţele ajung să ne îndepărteze, nu este un semn bun.
Oamenii sunt atraşi atât prin ceea ce au în comun şi ajung să se regăsească unul în altul, să se oglindească, cât și prin diferenţele dintre ei, care ajung să-i facă să se completeze unul pe celălalt.
Fiecare relaţie prin care am trecut, cu siguranţă că ne-a învăţat ceva despre noi şi despre sexul opus, ne-a ajutat să ne descoperim nevoile şi trebuie privită ca un mijloc prin care putem deveni o variantă mai bună a noastră, deoarece acum avem o experienţă de viaţă în plus faţă de cum eram înainte de a începe acea relaţie.
Important este să nu rămânem blocate acolo unde lucrurile nu mai cresc, nu se mai dezvoltă.
Doina Badea este psiholog clinician și psihoterapeut, tel.: 0726.736.993
Foto: Shutterstock
