Ce e de facut daca partenerul/partenera tine legatura cu o fosta iubire?
Cat de simplu ar fi ca legea iubirii sa raspunda unei operatii aritmetice banale de 1+1=2? Dar atunci cand cochetam cu o relatie sau chiar ne implicam in ea, indiferent de varsta la care se intampla, relatia aceea depaseste cu mult sfera diadei interpersonale.
Atat El, cat si Ea pornesc la drum cu un surplus de perceptii despre sine, modelul ideal de partener, modelul real de relationare din familia de origine, imagini despre iubirile trecute si neinchise, suferinte si deceptii, amintiri concrete sau fantasmate.
Intr-un cuplu orice partener este legat de trecut prin zeci de fire invizibile in virtutea carora actioneaza mai mult sau mai putin autonom in functie de structura sa bazala sau de nevoia sa de dependenta.
Legatura cu trecutul si cu tot ce ar putea insemna acesta (de la mentinerea unei relatii nesanatoase cu familia de origine pana la continuarea unor legaturi sporadice cu fostii iubiti) se supune principiului complusiei la repetitie.
Pe de-o parte un argument este dat de siguranta pe care ne-o inspira experientele trecute, familiare, la care avem tendinta sa subsumam si experienta relatiei actuale pentru a o face mai gestionabila, mai tolerabila, mai acceptabila si mai “iubibila”.
Fiinta umana are tendinta de a se replia pe situatii care, desi potential generatoare de conflicte, pot fi confortabile deoarece sunt puse intr-o legatura inconstienta cu ceva cunoscut sau dorit din trecut.
Pe de alta parte, orice repetare a unei situatii consumate apare ca o incercare de a tine sub control o experienta traumatica, prin aceea ca restabileste starea primordiala a lucrurilor si confera impresia ca macar de data asta experienta va fi reusita.
In iubire partenerii pot actiona extrem de diferit. Unii, atunci cand au incheiat o relatie, chiar au incheiat-o definitiv si irevocabil. Astfel incat urmatoarea refacere a unitatii in cuplu sta mai putin sub amprenta fostelor legaturi de atasament. Capacitatea de a mentine diada depinde intr-o masura considerabila de prezenta si forta celor doi, aici si acum.
Dar alti parteneri lasa portite deschise inocent catre trecut, nefiind capabili de « intarcarea » de fostele iubiri. De ce se intampla acest lucru, dincolo de magicul concept al compulsiei la repetitie ?
Astfel de persoane traiesc cu senzatia acuta ca nu pot renunta, ca orice renuntare la o figura trecuta echivaleaza cu un abandon si nu pot sa ii faca fata.
Teama de separare actioneaza de multe ori inconstient si poate avea implicatii neplacute asupra partenerului actual. E o forma deghizata a imposibilitatii de a face doliul legaturilor cu ceilalti, de a le integra si de a le inchide armonios in sertarele separate ale memoriei afective.
Dar ce inseamna ca partenerul tine legatura cu fostul/fosta ? Se viziteaza, se suna, se intalnesc, isi scriu, isi impartasesc lucruri, au proiecte comune, sunt confidenti, fac sex, au ramas amici sau doar se gandesc unul la celalalt ?
Sunt variate forme de a mentine o legatura… Si nu e vorba neaparat de frecventa comunicarilor, ci de calitatea acestora, de gradul de intimitate care a ramas sau nu prezent, de impactul acestor comunicari asupra relatiei prezente, de faptul ca se consuma in mod transparent sau nu fata de actualul partener.
Ce poate face actualul partener, ce e bine sa faca ? As zice simplu, ceea ce simte.
De cele mai multe ori legatura cu un fost nu trebuie sa traga neaparat un semnal de alarma in privinta cuplului prezent. Cand partenerul abordeaza situatia cu intelepciune, firele invizibile cu trecutul ar putea dispare de la sine, daca nu au o valoare prea ombilicala. Macar la nivel teoretic unele comportamente asupra carora nu atragi atentia insistent, trec natural.
Daca atasamentele sunt prea trainice si fosta relatie se infiltreaza in actuala, insidios sau navalnic, iar frustarea partenerului se adanceste, atunci problema ar fi bine sa fie pusa in discutie direct, pentru a vedea si ce anume o justifica, care sunt nevoile si ce se vrea de la o asemenea legatura cu fostul/ fosta.
Comunicarea ar putea fi o solutie daca ambii parteneri sunt deschisi la rezolvarea diferendului.
In functie de tipologia cuplului exista si varianta transanta a eliminarii potentialului pericol : „de acum inainte daca vrei sa ramanem impreuna nu te mai vezi/ vorbesti cu el/ ea”. E o pozitie in forta, riscanta, si functioneaza doar pentru anumite structuri de personalitate.
Dincolo de diferitele pozitii ce pot fi adoptate, in opinia mea cel mai important este sa intelegi ce se ascunde in spatele legaturii cu fostul/ fosta pentru veni in intampinarea unor dorinte neexprimate a partenerului care inca mai cauta ceva lasat in spate.
Semnificatia acestei ancorari in trecut, mai mult sau mai putin vizibile, odata descifrata, poate oferi indicii pretioase despre directia in care merge cuplul actual si daca renteaza o investitie afectiva pe termen lung sau mentinem relatia la nivel superficial.
Orice alegere ar fi facuta, aceasta e bine sa impace ambii jucatori din cuplu si sa nu creeze frustrarea unor compromisuri majore de nicio parte.
Autor: psiholog Andreea Popescu
www.psidia.ro
