Ce impact au ranile tale sufletesti asupra copiilor
Pentru a creste copii sanatosi emotional, conteaza cat de echilibrati suntem noi insine. Iata ce impact pot avea ranile tale sufletesti asupra copiilor.
Primele modele in viata
In primii ani de viata, parintii sunt principalul model al unui copil. De acolo copilul invata ce inseamna rolul de femeie si de barbat, ce inseamna o relatie de cuplu si ce inseamna dinamica unei relatii de cuplu.
Copilul are o nevoie imensa de aprobare si de a apartine cuiva, de aceea in primii ani de viata influenta parintilor este foarte mare, iar copilul va face orice pentru ca acestia sa fie fericiti.
Copilul este un foarte fin si bun receptor si imitator, el simte ranile sufletesti, frustrarile, neimplinirile sau supararile pe care le au parintii lui. Insa nivelul de abstractizare al unui copil este scazut si de aceea interpretarea lor este redusa.
Copilul se poate simti vinovat de ceea ce se intampla, sa se intrebe daca a fost un copil dorit si daca el este cauza acelor rani, frustrari si neimpliniri.
Acest lucru ii poate afecta imaginea si stima de sine si increderea in fortele proprii. In loc sa primeasca iubire, caldura si siguranta, pentru a se dezvolta, poate sa incerce sa ajute parintele cu probleme sa se vindece, insa acea incercare il poate schilodi emotional pe termen lung.
Sigur ca, in timp, acest copil se poate maturiza si poate sa inteleaga in mod real problemele parintilor si povara transmisa de ei, insa exista mari sanse ca el sa dezvolte anumite comportamente gresite cum ar fi supunere, conformism exagerat, nevoia de a ajuta artificiala, comportamente care vor interfera cu cresterea si dezvoltarea lui.
Supraresponsabilizarea copiilor
Exista uneori acel copil supraresponsabilizat emotional, care preia rolul parintelui, iar parintele preia rolul copilului, insa preluarea responsabilitatilor are un pret, cel al unei copilarii nefericite, centrate pe rezolvarea problemelor parintilor sau dintre parinti, in locul dezvoltarii proprii.
Parintele isi poate vindeca propriile rani prin maturizare, de preferinta inaintea aparitiei unui copil.
Maturizarea presupune sa iti inchei relatia cu propria copilarie, sa iti iei viata in maini si sa intelegi ceea ce a spus Sartre, ca nu este atat de important ceea ce s-a facut din tine, ci este mai important ceea ce faci tu cu ceea ce s-a facut din tine.
Preia controlul asupra vietii tale
Cand ai preluat controlul propriei vieti si intelegi ce poti si ce nu poti controla, cand te simti impacat cu trecutul tau, fericit in prezent si dornic de actiune in viitor, te poti concentra si pe cresterea si educarea unui copil.
Daca intre timp apar necazuri si probleme care te depasesc, poti solicita ajutorul celor din jur sau ajutorul unui specialist, care te poate ajuta sa iti revii.
Poti discuta cu copilul tau despre faptul ca treceti prin momente dificile si poti sa te bazezi ca se va comporta exemplar, insa nu il poti incarca cu depasirea acestor momente si cu sustinerea ta, daca tu insuti nu o poti face.
Chiar daca uneori suntem mai suparati sau mai afectati, este util pentru copilul nostru ca el sa vada si sa simta un parinte in control, cu un plan de intampinare a sarcinilor vietii, cu obiective si actiuni, cu integrare sociala, cu siguranta de sine, curaj si, nu in ultima instanta, cu zambetul pe buze.
De Tedy Crestin, medic, psihoterapeut adlerian, trainer si consilier vocational
www.tedycrestin.ro
Tel.: 0726.852.395
Citeste si:
Parenting: mamici fericite si copii cu o buna incredere in sine
Parenting: Ce greseli de educatie facem cel mai des
Foto: shutterstock.com
