Ce înseamnă să ai drepturi egale în relația de cuplu

Știm să ne setăm așteptările de la un partener? Dar să ținem cont și de nevoile lui? Oare câtă intimitate este bună și unde începe independența? Iată cam ce înseamnă să ai drepturi egale în relația de cuplu.

Citește și:

De ce să ai un partener cu stil de atașament securizant

Așteptări nesănătoase

Am tot citit și învățat despre cum să avem așteptări sănătoase de la un partener, iar în principiu, concluzia este una destul de simplă: dacă tu de felul tău nu ești fericită, atunci partenerul nu are nicio șansă să te facă astfel.

Speri să fii mai împlinită printr-o relație de cuplu? Este foarte posibil, în special când relația se bazează pe valori comune, pe aspirații asemănătoare și pe o viziune similară asupra vieții.

Dacă tu crezi că familia trebuie să ocupe primul lor, iar el este un workaholic dedicat, mai devreme sau mai târziu, fără negocieri, se vor isca și problemele.

Iar așteptările tale nesănătoase sună cam așa: el este workaholic, dar asta pentru că nu mă cunoștea pe mine! Greșit. Felul în care el își trăieșe viața arată care sunt valorile lui și nevoile personale.

Dacă propria carieră este pe primul plan, se simte împlinit muncind și avansând și nu concepe să renunțe la această prioritate, nimic nu va schimba situația. Și nu pentru că partenera nu ar merita efortul, ci pentru că munca este o parte importantă din cine este el.

Fără să intrăm în detalii de analiză (dar cum a ajuns acolo, ce traume o avea, de ce nu se definește după alți parametri mai personali și nu prin muncă), atunci când alegi un astfel de om, fii pregătită să îl accepți pentru ceea ce este, fără așteptări prea mari de a se schimba.

Discutați. Aflați împreună, cât de curând, unde puteți negocia și care este terenul comun pe care se întâlnesc nevoile voastre. Altfel, vă mințiți inutil.

Revenind la aceste așteptări, când vine vorba despre casă și cuplu, cumva femeile preiau frâiele. Femeia este cea care știe unde se află detergentul de rufe, câte cămăși călcate are el și ce urmează să mănânce seara.

În aceeași direcție, treptat, ajunge să creadă că știe și ce e mai bine pentru bărbat. Prin urmare, el trebuie cizelat, corectat, educat și cicălit. Nu-i așa că sună urât?

Și totuși, oare noi femeile realizăm că asta facem? Că atunci când îi atragem atenția nu facem altceva decât să ne impunem un punct de vedere ca fiind „calea corectă”?

O așteptare nesănătoasă în cuplu este aceea că ai avea un ascendent asupra partenerului tău.

Nevoi inegale de intimitate

Uneori, unul dintre parteneri este mai introvert sau, poate avea un stil de atașament înspre zona de dependență.

Atunci acesta, va căuta și dori prezența iubitului (uneori în exces), se va simți confortabil când stau împreună, izolați de restul lumii, și va aștepta ca și celălalt să înțeleagă că acesta este confortul ideal în cuplu.

În timp ce astfel de momente sunt nu doar importante și absolut necesare pentru o relație amoroasă, timpul petrecut exclusiv împreună în exces are efecte negative. În primul rând relația se consumă și se uzează mai repede.

Plafonarea și rutina sunt inamici pentru orice cuplu, deci printr-un asemenea comportament mai rău le atragi. Totodată, nu trebuie subestimat rolul lipsei, a dorului de celălalt.

Când există și distanță, lipsa celuilalt duce la o apreciere mai mare a perioadei pe care o veți petrece împreună ulterior.

Apoi, să nu uităm că independența este necesară fiecăruia dintre noi. Este ancora care nu ne permite să uităm cine suntem și nici să ne pierdem cu totul într-o relație.

Atât ca mijloc de prevenție (oricât ne-am dori, nimeni nu garantează rezistența unui cuplu), dar și ca metodă de a păstra dinamismul în cuplu, fiecare trebuie să permitem celuilalt să își manifeste propriile nevoi. Fără a uita de ale noastre.

Prin urmare, independentul (preferabil cu un stil de atașament securizant, nu evitant) va trebui să ofere celuilalt afecțiunea și intimitatea necesare.

La fel, cel introvert sau dependent (în primul rând trebuie să învețe să își însușească un stil de atașament securizant și el) va accepta nevoile celuilalt fără să gândească că acestea reflectă în vreun fel sentimentele față de el. („Iar ieși cu prietenii tăi, deci nu mă iubești!”).

Drepturi egale în cuplu

Într-o relație de cuplu, drepturile se păstrează atunci când niciunul dintre parteneri nu se consideră mai important decât celălalt, când nu sunt impuse lucruri prin prisma nevoilor personale, desconsiderându-le pe ale celuilalt, când nu ne sufocăm ci, din contră, nu uităm nicio clipă că suntem doi indivizi separați și diferiți.

Regulile comune se stabilesc la comun. Dacă doar unul spală vasele, celălalt trebuie să compenseze printr-o altă activitate. Nu e dificil, zău. Dar nici nu există rețete universale.

Dacă o femeie se plânge că soțul nu o ajută la treburile casnice, soluția depinde de ce anume face soțul în timp ce nu o ajută. Se uită la televizor? Ok, atunci nu mai face nici ea treabă și vor sta împreună la televizor. Uneori aceeași monedă poate funcționa.

Dar poate în acest timp el e la muncă. Atunci, beneficiile pot fi altele, iar nemulțumirea că nu este ajutată la treburi casnice… poate fi rezolvată cu un ajutor extern. Sau cu o altă planificare a timpului. Sau pur și simplu cu asumarea acestor sarcini în schimbul altor beneficii.

Relațiile de succes, de regulă, presupun doi oameni care își acceptă diferențele și știu să facă loc celuilalt în viața lor, fără să încerce să îl adapteze rolului pe care și l-au imaginat că ar trebui să îl joace un partener.

Iluziile sunt puternice și deseori ele ne dau impresia că sunt adevărate obiective relaționale, dar de aici și așteptările nesănătoase.

Prin urmare, înainte de a te implica total într-o relație, ai răbdare să îl cunoști pe celălalt, cu bune și rele, și să iei o decizie pe care să ți-o asumi. Faci asta deja?

Foto: 123rf.com

De Iulia Barca