Ce se ascunde in spatele unor iubiri obsesive
Uneori, dragostea se poate transforma intr-un cosmar ce poate cauza multe suferinte. Cand se ajunge la iubiri obsesive sunt afectate nu doar persoanele implicate, ci si iubirea insasi.
Carentele afective
Iubirea obsesiva este o tulburare adesea dezvoltata din cauza unor nevoi afective ce nu au fost suficient satisfacute in timpul copilariei, ce se manifesta de regula in interiorul cuplului sau in raport cu persoanele de sex opus si care poate capata diferite forme, mai mult sau mai putin explozive si evidente.
Un element comun al iubirilor obsesive este excesul: pulsiunile normale precum dorinta de a seduce si de a-l poseda pe celalalt, acel strop de gelozie util in relatie, atasamentul si instinctul de protectie in ceea ce-l priveste pe partener, sunt duse la extrem.
Acest lucru va conduce catre o relatie vampirizanta si distructiva, mult departe de ideea de cuplu sanatos, sursa de bucurie si energii constructive.
Dependenta de iubire
Nevoile de iubire si de atentie pot deveni atat de puternice incat pot transforma povestea de iubire intr-o vanatoare frenetica, disperata dupa partener sau persoana dorita care, dintr-un simplu obiect al dorintei, devine un salvator, un ”drog”.
Fericirea obsesionalului depinde de acesta si este dispus a face orice pentru a primi chiar si o minuscula doza. Cu cat obiectul iubirii fuge cu atat il vrea mai mult, alimentand astfel obsesia.
Iubirea devine o suferinta agresiva asupra careia nu mai are nici un pic de control si care are ca rezultat anularea sinelui, personalitatea sa fiind asimilata de necesitatea de a-l avea, de a-l poseda pe partener, pe care il considera ca fiind bunul sau, proprietatea sa, acel idol de care are nevoie pentru a nu se prabusi.
Aceasta dinamica poate fi externalizata in moduri diverse: de la a se ”face pres” in fata celuilalt pana la urmarire si hartuire, de la gelozie patologica pana la mania controlului.
Este un simptom ce denota o nesiguranta profunda, o imensa dificultate in a se iubi pe sine insusi si de a avea grija propriei persoane, delegand aceste responsabilitati asupra celuilalt.
Nevoia excesiva de validare
Un alt gen de obsesional al iubirilor este tipul ”cuceritorului” – acesta este manat de necesitatea de a pune in mod continuu in act comportamente seductive pentru a obtine confirmari de sine prin intermediul cuceririlor.
Obiectivul seductiei nu mai consta in cautarea contactului cu celalalt ci in tentativa de a se afirma in mod continuu, ce este caracteristica personalitatilor narcisice, extrem de fragile si vulnerabile si care se hranesc din raspunsurile pe care le primesc din exterior.
La baza acestui comportament stau de fapt profunde deficiente de stima de sine care nu-i permit a-l vedea pe celalalt asa cum este ci doar ca pe un mijloc prin care isi poate satisface nevoia de aprobare si admiratie.
Duce o viata afectiva fragmentata, compusa din multe relatii superficiale ce la inceput par suficient de gratificante insa cele mai multe vor sfarsi in teroarea de a stabili cu adevarat o relatie intima in care s-ar putea revela propriile slabiciuni. Este totodata o expresie a unui minus de spirit, o micime a spiritului.
Nevoia de control
Iubirea autoritara, abuziva – este nascuta din obsesia de control a personalitatilor isterice sau histrionice, in cazul carora nesiguranta si vulnerabilitatea se transforma in dorinta de a fi centrul relatiei.
Si in acest caz, viata sentimentala este adesea superficiala iar legaturile se stabilesc din dorinta de a-l domina pe celalalt, de a se folosi de relatie pentru a-si satisface sentimentul de omnipotenta si pentru a-si construi un cadru in interiorul caruia sa fie protagonisti si sa-si poata exercita controlul.
Prin urmare, va dori sa il controleze pe partener – special ales pentru rolul de piedestal pe care apoi se va putea catara – din teama de a-si pierde pozitia si propriul echilibru interior.
Complexul de inferioritate
Cine iubeste obsesiv nu a patruns, nu a descoperit nici iubirea si nici stima de sine. Isi doreste sa fie iubit cu orice pret fara sa stie ce inseamna a se iubi pe sine insusi. Incearca sa se faca iubit de catre altii.
Viseaza la o iubire care sa-i umple golul imens pe care il simte desi in fapt, nu crede ca merita sa fie iubit pentru ceea ce este.
Subiectul, convins ca nu este iubit, traieste constant cu teama ca nu va placea, se teme cumplit de singuratate, accepta sa faca orice pentru celalalt chiar daca cerintele sunt contra valorilor si moralei sale.
Acest complex de inferioritate si aceasta spaima de propriul vid interior il determina sa devina supus si sa tolereze intolerabilul doar pentru a conserva acel strop de iubire pe care a reusit sau doar crede ca a reusit sa il smulga.
Pe langa faptul ca ii este greu sa stabileasca limite, adaposteste o teama viscerala de a fi abandonat si nu stie aproape nimic despre propria sa valoare personala.
Persoanele care iubesc prea mult, obsesiv, devin propriile prizoniere ale unor relatii nesatisfacatoare si devin din ce in ce mai putin orientate catre fericire, din ce in ce mai putin satisfacute de viata.
Se ofera oricarui ofertant – le este prea foame de iubire, se lasa ”remorcate” de primul venit, se simt neajutorate si patetice in fata propriei existente, au mereu acelasi vid interior, simt mereu aceeasi suferinta.
De Mirela Antonache Gheorghita, psiholog
Tel. 0744.566.808
Foto: 123rf.com
