Cearta în cuplu: de ce nu este totul vina soacrei

Multe cupluri ajung în terapie după o infidelitate, după probleme financiare, de comunicare sau… cu părinții celuilalt. În acest ultim caz, adevărul este că… nu e chiar totul vina soacrei. Iată de ce.

Citește și:

3 motive pentru care nu (mai) functioneaza relatiile de cuplu

Îmbunătățește-ți relația cu copiii tăi adulți

Cea mai frecventă plângere este că soacra este intruzivă și încearcă să controleze viața cuplului nou (sau mai vechi) format. Este vinovata principală și sursă de inepuizabile certuri și neînțelegeri.

La fel de adevărat este că unele soacre au acest dar de a crea probleme din nimic, atunci când te aștepți mai puțin.

Unele au probleme în a accepta cuibul rămas gol odată cu maturizarea copilului și plecarea lui de acasă. Altele nu acceptă partenera pe care a ales-o copilul lor sau, pur și simplu, suferă de singurătate. Dar la o privire atentă, nu este totul vina soacrei tale.

Având în vedere că socrii sunt absenți din această dinamică și nu au aceeași nevoie de apropiere pe care o manifestă soțiile lor, tind să se ferească de disputele în familie. Totodată, retragerea lor arată și de ce soacrele au nevoie de atenție.

Din păcate, adevărul este că multe cupluri ajung să atragă din partea soacrei exact comportamentele nedorite. Și chiar sunt creative când fac acest lucru.

Iată situația unui cuplu căsătorit de cinci ani, ajuns la terapie pentru că soțul nu mai suportă părinții soției. El se ceartă constant cu aceștia, iar reacțiile lui nu se potrivesc atitudinii lor. Părinții soției au fost mereu atenți și generoși, i-au ajutat de câte ori a fost nevoie și le-au fost alături.

E adevărat că uneori manifestă o nevoie de control cam intruzivă și apar certuri, dar sunt bine intenționați. Soțul, în schimb, a fost nepoliticos cu ei de multe ori, iar în ultimul timp a refuzat să mai participe la reuniunile de familie.

Soția, nu a avut ce să facă și neluând nicio atitudine i-a încurajat comportamentul. Părinții ei, în cele din urmă au renunțat la ginere și refuză să mai aibă vreo legătură cu el. Acum, soția se află prinsă la mijloc între loialități.

Dinamica acestei situații era ușor de explicat dacă părinții femeii aveau un comportament care să merite o reacție atât de furioasă. Dar dincolo de procrastinarea specifică socrului și nevoia anxioasă de control a soacrei, cei doi par să facă lucruri bune pentru cuplu.

În terapie, s-a ajuns însă și la baza problemei: soțul provenea dintr-o familie săracă, iar ajutorul pe care îl primeau constant din partea familiei ei, înstărite, era o sursă de frustrare pentru el.

Cu cât erau mai mult ajutați, cu atât mai furios devenea el și cu atât mai neputincios se simțea. La nivel inconștient, acest comportament al lui urmărea un deznodământ precum divorțul de partenera înstărită, pentru a găsi pe cineva din același mediu economic cu al lui.

Iar pasivitatea soției a alimentat războiul dintre soț și părinții ei. Pasivitatea care încuraja furia lui, era la rândul ei generată de câteva probleme nerezolvate dintre soție și părinți.

Este doar unul dintre scenariile posibile, dar atunci când sunt mai multe persoane implicate într-o problemă, fiecare are o responsabilitate și o parte a soluției.

Este adevărat că o izbucnire furioasă pare uneori justificată, deși, un comportament matur, asumat și orientat spre rezolvare, ar analiza situația înainte de a-i răspunde instinctiv.

Prin urmare, indiferent cât de simplu ne-ar fi să dăm vina pe soacre, nu ar strica să ne explicăm nu doar sursa comportamentelor lor, ci și motivele noastre de a acționa într-un anume fel. Iar dacă singuri nu găsim soluția, putem oricând apela la terapie.

Foto: shutterstock.com