Cum ajutam un copil care sufera de anxietate
Daca pana acum stresul, anxietatea si depresia erau problemele adultilor, in zilele noastre tot mai multi copii sufera datorita presiunilor sociale sau a competivitatii predata pe bancile scolilor. Insa cu o informare corecta asupra posibilelor cauze si asupra simptomelor, putem gasi solutii pentru sentimentul de anxietate al copilului nostru.
Ce este anxietatea?
Anxietatea reprezinta o stare de neliniste, senzatia de pericol inevitabil care invadeaza personalitatea si duce la trairea sentimentului de neputinta.
Cercetarile lui Albert Bandura (1982) au aratat ca starile de anxietate nu provin numai din evaluarea unei situatii ca fiind amenintatoare ci si din constientizarea neputintei de a face fata. Credintele copilului cu privire la predictia sau controlul evenimentelor de asemenea ne dau indicii despre nivelul de anxietate resimtit.
In situatii in care copii pot simti ca au un control slab al evenimetelor poate creste nivelul de anxietate. Insa nu numai anumite situatii pot genera stari anxioase, acestea pot fi “cultivate” de parinti si de societate.
Conform lui Freud parintii autoritari ce impun pedepse, parintii anxiosi, profesori severi si rigizi, pot constitui cauze ale dezvoltarii unei personalitati anxioase.
Cum identificam anxietatea la copil?
Anxietatea nu este neaparat o stare nociva. Anxietatea, teama si frica sunt totodata mecanisme de aparare impotriva unui pericol.
Doar atunci cand teama devine permanenta si irationala, cand apare in momente nepotrivite si este declansata de temeri exagerate, putem deja sa ne gandim la remedierea situatiei.
Aceste stari sunt problematice pentru ca il pot impiedica pe cel mic sa lege relatii cu alti copii sau sa se concentreze la cele mai usoare activitati fie scolare fie cotidiene.
Aceste episoade anxioase sunt extrem de inconfortabile generand sentimente de neputinta, teama si iratibilitate, manifestari fiziologice suparatoare: dureri de cap, de stomac, transpiratii, greata, insomnie.
La un moment dat copilul va dori evitarea anumitor locuri sau situatii percepute ca generatoare de anxietate: spatii inchise, aglomerate, situatii ce ar putea genera anxietate sunt recitalurile, serbarile, examenele, petrecerile, etc.
Mijloace de preventie
Mai buna decat tratatrea este doar prevenirea. Cu certitudine solutia nu este sa tinem copilul departe de diverse evenimente ce pot fi resimtite ca fiind stresante, insa putem creea o baza de siguranta.
Conform cercetarilor in domeniu, prevenirea trebuie sa inceapa inca din timpul primei copilarii, atunci cand copii sunt foarte vulnerabili. Trebuie sa constientizam ca fiecare copil o sa copieze modelele parentale.
Asadar comportamentul de atasament, cel de explorare sau de hranire vor fi copiate intr-o mare masura de copil, mai apoi fiind greu, dar nu imposibil, sa reuseasca o corectare a eventualelor comportamente nocive.
Sprijin din partea parintilor
Este important ca acasa copilul sa fie incurajat, acceptat si sa aiba un model demn de urmat. Este dificila suferinta cauzata de anxietatea generalizata sau de atacurile de panica, iar un alt aspect greu de suportat il constituie stigmatizarea de catre cei din jur.
Importanta unui loc sigur, unde se poate intoarce pentru a fi ingrijit fizic si psihic, alinat, inteles si acceptat este evidenta.
Pentru o mai buna stapanire a anxietatii, pentru copil este importanta intelegerea cauzelor, a faptului ca este ceva ce va trece si incurajarea ca poate singur sa depaseasca momentele dificile ajutat de cateva tehnici de relaxare.
Planificati plimbari, picnicuri, activitati relaxante. Incurajati copilul sa isi ofere atentie, mici rasfaturi.
Exercitiile fizice ajuta mult deoarece tin mintea ocupata si obisniueisc copilul cu bataile rapide ale inimii, senzatie ce adesea este asociata cu anxietatea sau cu atacurile de panica.
Exercitiile de respiratie practicate in yoga sunt perfecte pentru ca ajuta controlarea starilor anxioase. Atunci cand controlezi respiratia, eviti hiperventilatia si ajuti intregul sistem nervos sa iasa din starea de alerta specifica anxietatii.
Sfatuiti copilul sa tina un jurnal cu ganduri fericite, pentru a-l putea reciti in momentele dificile. Acesta este util si pentru incurajarea gandirii pozitive.
Pentru o mai buna intelegere a fenomenului si un control mai mare, este recomandat si suportul psihoterapeutic.
Nu lasati ca anxietatea sa defineasca viata copilului vostru. Asigurati-l cu fiecare ocazie de sprijinul si aprecierea voastra. Nu-l lasati sa creada ca ati fost orbit de conditia sa.
De Oborocea Lelia Patricia
Foto: 123rf.com
