Now Reading
Cum ajuți un copil cu tendințe spre perfecționism

Cum ajuți un copil cu tendințe spre perfecționism

Tendința spre perfecționism a copiilor poate reprezenta un semnal de alarmă pentru părinți. Psihologul Andra Zaharia ne spune ce avem de făcut în această situație

Citește și:

De ce nu ar trebui să ne dorim copii cuminţi

Cum ne complexează părinții și ne scad stima de sine

Atunci când copiii sunt foarte competenți, când lucrurile le ies bine cu multă ușurință în comparație cu alți copii, pot ajunge să alunece foarte simplu în capcana perfecționismului.

Doar pentru că ei pot face lucrurile cu mai multă lejeritate, mai bine sau mai rapid decât ceilalți, își creează falsa impresie că toate lucrurile ar trebui să le iasă perfect, stabilindu-și astfel standarde din ce în ce mai înalte și mai greu de atins, tinzând din ce în ce mai mult spre perfecționism.

Astfel, așteptările lor devin nerealiste, luând forma unor imperative absolutiste și rigide care se tot repetă în discursul lor: „trebuie să…!,” „este absolut necesar să…!”, „este imperios să…!”, „totul sau nimic!”.

Atunci când aceste imperative nu sunt satisfăcute, copiii pot resimți sentimente precum rușinea, vinovăția, furia sau chiar sentimentul de inutilitate.

Acest lucru este posibil din cauza faptului că, în tendința lor spre perfecționism, ei nu se mai consideră valoroși prin ceea ce sunt, ci doar prin ceea ce fac, autoevaluându-se doar în funcție de rezultatele obținute.

Deși am fi tentați să credem că perfecționismul ține de muncă și de exercițiu, în realitate acesta ține de frica de umilință și de eșec.

Efortul depus de copiii cu tendințe spre perfecționism nu este unul optimist, plin de energie, speranță și bucurie, ci este unul impus, dureros și care poate părea că nu se va termina niciodată.

Mai mult, tendința spre perfecționism nu stimulează nici randamentul, nici creativitatea, deoarece copiii nu-și hranesc dorința de a căuta, de a încerca sau a descoperi noi modalități de a face lucrurile, ci de a aplica constant singura metodă pe care o știu până când iese totul perfect.

În acest fel ei devin rigizi, etichetând greșelile drept eșecuri personale și semne clare ale pierderii controlului asupra situației.

 

Cum temperăm tendința copiilor spre perfecționism

În primul rând am putea să-i ajutăm să înțeleagă că este posibil să aibă realizări și să se simtă împliniți fără a fi perfecționiști… Că o eroare, o greșeală sau un mic derapaj nu distruge definitiv sau iremediabil succesul sau fericirea ulterioară, că un pas greșit nu înseamnă că totul s-a sfârșit.

De exemplu, le putem explica cum că o notă proastă luată în gimnaziu nu înseamnă că sunt predestinați unei vieți pline de eșecuri, dar, pe de altă parte, nici faptul că vor absolvi cu 10 pe linie nu le garantează o viață perfectă, impecabilă.

Mai mult, explicându-le că viața este plină de neprevăzut, că are atât urcușuri, cât și coborâșuri, le putem cultiva ideea de a căuta soluții pentru situațiile în care se află.

Trebuie învățați că este imposibil să dăm timpul înapoi pentru a anula greșeala, însă întotdeauna este posibil să găsim soluțiile optime pentru a remedia sau a diminua efectele acesteia.

Pentru aceasta, chiar dacă instinctual ne dorim să îi protejăm și să le oferim o viață perfecta, ar fi să le dăm voie să-și înfrunte dezamăgirile, să îi însoțim în depășirea obstacolelor, să-i sprijinim în a se ridica și a merge mai departe în viață cu încredere.

În acest sens, îi puteți angrena în activități noi, care să le solicite interesul și să le stimuleze creativitatea ca de exemplu: să inventați împreună un joc sau versuri noi la o melodie, să învățați limba “păsărească”, să învățați împreună, să practicați un nou sport etc.

Un alt lucru important ar fi să-i învățăm să-și tempereze spiritul autocritic, să-și modeleze acea voce interioară încât mesajul ei să fie unul motivant, și să-și seteze standard realiste, pe care nu doar să le poate atinge, dar să le și poată depăși.

Pentru aceasta ar fi să se evite activitățile în care copilul nu excelează, dar să fie încurajat în a-și descoperi noi abilități și să le exerseze.

 

De Andra Zaharia, psiholog clinician, psihoterapeut integrativ, consiliere vocațională și dezvoltare personală

Tel.: 0726.757.396

andrazaharia.weebly.com

Foto: shutterstock.com

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top