Cum gestionăm agresivitatea între frați
Rivalitate, furie, gelozie… deseori frații găsesc motive să își manifeste agresivitatea. Dar cum o gestionăm? Ce avem de făcut când cei mici se comportă astfel?
Citește și:
Ce faci cand copilul tau vorbeste urat
De ce este necesară validarea copiilor de către părinți
Fiecare dintre noi și-ar dori ca între copiii săi să existe liniște și armonie, însă în realitate conflictele dintre frați sunt inevitabile și perfect normale, deoarece acestea au la bază atât trăsăturile de caracter diferite ale copiilor, dar și sentimente precum gelozia, rivalitatea și spiritul de competiție.
Așadar, privind obiectiv, putem înțelege divergențele dintre frați ca modalități prin care fiecare dintre aceștia își manifestă propriul fel de a fi, precum și sentimentele și trăirile personale.
Însă chiar dacă aceste conflicte reprezintă etape normale din dezvoltarea copiilor, chiar dacă îi ajută să învețe să negocieze pentru a obține ceea ce își doresc, să respecte punctul de vedere al celuilalt, să-și gestioneze frustrările și să găsească soluții la situațiile cu care se confruntă, este necesar ca ele să fie menținute în anumiți parametri pentru a nu se ajunge la acte de agresivitate.
Cum putem evita actele de agresivitate dintre frați?
Rămâneți imparțiali
Dacă este necesar să vă implicați în conflictele celor mici, este important să fiți imparțiali și să aveți grijă să nu jucați rolul de „judecător” sau „arbitru”.
Cereți informații clarificatoare și priviți situația cât mai obiectiv. Oferiți-le copiilor un feedback, încurajați-i și susțineți-i pe amândoi în egală măsură în a-și găsi singuri soluția pentru a ieși din impas.
Evitați pedepsele
Aplicarea unei pedepse va însemna că răspunsul dumneavoastră la agresivitatea lor se face tot prin agresivitate.
Acest lucru nu va diminua comportamentele nedorite ale copiilor, ci, din contră, le va întări, cu timpul transformându-le în modalități de acțiune și scheme de răspuns automate la situațiile de viață.
Dezbateți împreună situația
După ce spiritele s-au calmat, puteți discuta cu fiecare dintre copii despre ceea ce s-a întâmplat și cum s-a ajuns la situația respectivă.
Fiți empatici și ajutați-i să identifice și să înțeleagă atât emoțiile, trăirile și comportamentele proprii, cât și pe ale celuilalt.
Susțineți-i în a găsi o soluție optimă de evitare sau rezolvare a unor potențiale conflicte fără a fi agresivi sau violenți.
Dovediți empatie și asertivitate
Dați-le șansa să își exprime și să-și înțeleagă emoțiile pe care le resimt unul față de celălalt. Încurajați-i să exprime ceea ce simt și trăiesc în interiorul lor fără a răni sentimentele celuilalt, fără a fi agresiv sau violent.
Nu faceți diferențe între copii
Nu uitați că un conflict implică ambele persoane, de aceea este foarte puțin probabil ca numai unul dintre ei să fie vinovat.
Chiar dacă nu sunt de aceeași vârstă, nu faceți diferențe între copii și nu îi comparați între ei. Sancționați comportamentele agresive ale copiilor în raport cu vârsta fiecăruia și explicați deciziile luate.
Planificați activități comune
Chiar dacă există riscul ca la început să iasă scântei, încercați să le planificați câteva activități în comun. Susțineți-i în a găsi echilibrul și armonia dintre ei, validați și încurajați comportamentele pozitive ori de câte ori apar.
În același timp, este necesar să le oferiți și activități separate, cu parteneri de joacă de aceeași vârstă, în care fiecare dintre copii să poată avea timpul și spațiul său personal.
Stabiliți „regulile casei”
Stabiliți o serie de reguli ale familiei și menționați că violența sau agresivitatea nu sunt comportamente care se regăsesc pe această listă.
Amintiți acest lucru ori de câte ori apar acte de agresivitate între copii, oricât de mici sau irelevante ar fi acestea. Cu timpul, copiii vor înțelege că această regulă se aplică fără excepție, o vor adopta și vor învăța să o respecte.
Petreceți timp de calitate
Petreceți timp de calitate atât împreună, cât și cu fiecare dintre ei. Este important ca ei să știe că fiecare are locul său în inima dumneavoastră, că este iubit și acceptat necondiționat, că existența „celuilalt” copil în viața dumneavoastră nu a diminuat sau modificat în vreun fel dragostea pe care i-o purtați.
De Andra Zaharia, psihoterapeut integrativ, psiholog clinician
Consiliere Vocațională și Dezvoltare Personală
Tel.: 0726.757.396
andrazaharia.weebly.com
Foto: shutterstock.com
