Cum gestionam comportamentul agresiv al copilului
Agresivitatea este definita ca fiind tendinta de a ataca orice lucru care constituie obstacol in calea unei satisfactii imediate. Aceasta nu este sinonimul violentei si poate fi corectata de catre parinti. Iata cateva metode de abordare a unui copil cu un comportament agresiv.
Tipuri de agresivitate
La copil si adolescent, agresivitatea poate lua mai multe manifestari, fie directa, fie pasiv-agresiva.
Agresivitatea directa la copiii este intalnita adesea in momentul in care acestia isi doresc sa obtina ceva si nu reusesc. Este momentul in care lovesc sau sparg lucruri, ataca fizic sau verbal un alt copil sau chiar un adult.
Tot la copii mai putem intalni comportamente ce au conotatie agresiva latenta: minciuni, tulburari alimentare, fuga de acasa, rezultate scolare slabe, conduitele marginale, care, nefiind observate din timp si investite cu importanta de catre parinti sau profesori, pot deregla viata copilului.
Cauzele agresivitatii
Putem privi agresivitatea din mai multe puncte de vedere pentru a incerca sa o explicam.
Din punct de vedere psihologic, exista unii factori ce predispun la un nivel de agresivitate ridicat. Acestia sunt: violentele suferite in copilaria mica, labilitatea emotionala, toleranta scazuta la frustrare, iritabilitatea si impulsivitatea.
Din punct de vedere hormonal, un nivel crescut de testosteron poate face ca pulsiunile agresive sa fie mai pronuntate.
Din punct de vedere social, copilul este oglinda mediului la care este expus. Copilul poate reproduce comportamente vazute, fie observa cum in trafic adultii se napustesc agresiv unii catre altii, fie ca la scoala i se cer mult prea multe lucruri neconforme cu dorintele si asteptarile lui.
De asemenea, daca in familie parintii sau persoanele apropiate isi vorbesc urat, se lovesc, se ranesc, se neglijeaza unii pe ceilalti, ori folosesc bataia ca mod de corectie pentru copil, toate acestea sunt cauze reale ce declanseaza comportamentul agresiv al copilului.
Acestora li se adauga si conditiile din grupul personal: de la varste mici pana la varsta adolescentei, se joaca agresiv, urmaresc emisiuni cu potential agresiv, isi imita grupul de prieteni, traiesc sentimente de frustrare si neputinta sau sentimentul abandonului.
Ce putem face
Asa cum observam mai sus, exista multe conditii „favorabile” in care copilul poate sa isi dezvolte potentialul agresiv. Cel mai important este sa stii cum sa reactionezi ca adult pentru a limita sau a stopa acest lucru.
Parintii trebuie, in primul rand, sa fie atenti la relatia lor si la ce sentimente transmit copilului, intrucat el se poate manifesta agresiv incercand sa caute atentie.
Un copil intr-o familie dezbinata sau cu certuri, reprosuri, jigniri si batai poate ajunge sa se considere cauza atmosferei tensionate, se poate simti abandonat si fara importanta.
Copilul trebuie sa primeasca atentie, ingrijire si afectiune in cadrul familiei, sa se simta valorizat. In acest fel, potentialul agresiv se va canaliza spre a deveni potential creativ.
Trebuie sa existe un dialog continuu intre adulti si copii. Comunicarea asertiva, clara, deschisa, calda va ajuta la prevenirea, dar si tratarea consecintelor comportamentului agresiv.
Cuvantul cheie este aici rabdarea. Adultul trebuie sa respecte ritmul de intelegere al copilului si sa ii ofere mereu alternative si modele pozitive.
Adultii trebuie sa verifice tipul de informatii (vizuale, auditive) la care sunt expusi copii in timpul jocului, in grupul de prieteni, dar si modalitatea in care acestia reactioneaza la informatia primita.
Jocurile brutale pot altera imaginea copilului despre ceea ce este bine si rau.
Miscarea fizica este inca o modalitate prin care putem contracara manifestarile agresive ale copilului. Fie ca este o plimbare in natura, fie ca este un joc sau un sport pe care sa il practice, miscarea ii ofera o alta varianta prin care sa isi descarce energia negativa.
Totodata ii aduce satisfactii (satisfactia apartenentei la grup, a reusitei), dar si emotii pozitive, conform principiului „miscarea creaza emotie si emotia creaza miscare”. Miscarea este un bun antidot pentru frustrare si tristete deoarece corpul secreta endorfine.
De Florentina Oprea, psiholog clinician
Tel: 0743.753.577
Foto: 123rf.com
