Cum rezolvam un conflict cu copilul adolescent

Desi nu ne dorim sa intram in conflict cu propriul copil, perioada adolescentei este una a confruntarilor si razvratirilor. Iata ce strategii putem aborda.

 

Perioada transformarilor

Pornind de la ideea ca adolescenta marcheaza apogeul pubertatii si ca ea reprezinta perioada de tranzitie cuprinsa in general intre varsta de 13 si 19 ani, este important sa tinem cont de toate transformarile pe plan fizic, social si afectiv, care intervin in viata copiilor nostri.

Aceste transformari au si un impact asupra comportamentului si caracterului tinerilor nostri, care se afla intr-o criza de identitate si care afiseaza deseori o atitudine greu de gestionat.

Printre cele mai des intalnite caracteristici specifice acestei varste se numara: iritabilitatea, timiditatea, agitatia, orgoliul, abaterile de conduita, dar si dese schimbari de dispozitie.

Multi parinti ajung astfel sa se simta descumpaniti sau dezarmati in incercarea de a intelege si gestiona modificarile comportamentale aparute la copiii lor.

In calitate de parinti este important sa constientizam faptul ca tanarul nostru paraseste copilaria, indreptandu-se spre adolescenta si ca aceasta tranzitie nu se poate realiza fara turbulente.

El traieste o criza de identitate, resimte nevoia de a se indeparta de noi pentru a invata sa se cunoasca mai bine si pentru a-si contura propria personalitate.

 

Redefiniri si noi interese

Pentru a ne usura intelegerea si gestionarea crizei adolescentului este bine sa tinem cont de cateva aspecte ce apar in structura lui.

In primul rand apare nevoia de independenta in raport cu autoritatea, ceea ce genereaza confruntari si conflicte directe cu parintii.

Exista totodata dorinta de apartenenta la un grup, acesta fiind motivul pentru care prietenii devin o prioritate, in detrimentul parintilor.

Nu in ultimul rand, apare mai puternica nevoia de afirmare a sinelui, ceea ce-l determina pe adolescent sa-si traiasca propriile experiente, sa-si asume riscuri in cautarea si construirea identitatii.

 

Strategii pentru o comunicare sanatoasa

Odata cu lungul sir al schimbarilor survenite in viata adolescentului, comunicarea pare sa se destrame intre noi si copilul pe care nu-l mai recunoastem, care se indeparteaza, se revolta, se opune sau se inchide in sine.

Pentru a mentine un nivel de comunicare bun cu adolescentul, putem sa luam in calcul cateva strategii. In primul rand, trebuie evitate discursurile lungi pentru ca riscam sa-i pierdem atentia si chiar sa-l indepartam de noi.

Adolescentul vrea discutii clare, precise si de scurta durata. Este de evitat si tonul copilaros cu care ne-am obisnuit de cand era el mic.

In general, adolescentul detesta aceste cuvinte de alint copilaroase, deoarece contravin dorintei lui de autonomie si de a capata statutul de adult.

Nu este recomandat nici sa-l bombardam cu intrebari, deoarece riscam ca el sa rupa cu buna-stiinta dialogul in fata unei asemenea insistente.

Este preferabil sa asteptam momentul propice in care el va parea mai deschis si mai dispus sa vorbeasca cu noi.

Atunci cand este dispus sa vorbeasca, trebuie sa ii acordam toata atentia si sa stabilim o comunicare lejera, intr-un context non-formal (nu convorbri de tipul fata-in-fata), ci mai degraba in timp ce desfasuram activitati comune.

Este foarte important sa cream un mediu cald si sa desfasuram activitati impreuna, generand ocazii sau situatii favorabile comunicarii: o iesire la restaurant, la cinema, la cumparaturi, etc. Astfel, adolescentul va stabili relatia cu noi din placere, si nu pentru a vorbi despre ceea ce face sau nu face.

Suntem prezenti si deschisi daca ne aratam mereu interesati de ceea ce face, de lucrurile si activitatile care-i fac placere.

Este de dorit sa fim gata sa abordam orice subiect, facandu-l sa inteleaga ca suntem alaturi de el si ca ne poate pune intrebari in mod liber, fara a se simti judecat sau etichetat.

Pentru a evita luptele pentru putere, atunci cand luam o decizie, trebuie sa ii oferim explicatii. Chiar daca adolescentul nu este de acord cu argumentele noastre, va sti cel putin motivele pentru care am adoptat o anumita decizie.

In orice context, trebuie evitate jignirile sau acuzatiile. Putem sa-i dezaprobam comportamentul si fara a-l insulta sau jigni, deoarece asta poate avea repercursiuni directe asupra stimei, increderii si imagiinii de sine, care se afla intr-o constanta modelare.

Atunci cand greseste, putem sa evitam morala, incercand sa-i impartasim din propriile experiente, renuntand totodata la a afisa o imagine perfecta si superioara.

 

Micile detalii

Un alt motiv care sta la baza conflictelor dintre parinti si adolescenti il reprezinta dezordinea din camera lor. Este important pentru parinti sa tina cont de faptul ca aranjarea camerei (ordinea sau dezordinea din ea) le permite adolescentilor sa se diferentieze.

In camera lor, cu usa inchisa, adolescentii se “construiesc” ca persoane. Ei privesc acest loc ca pe un refugiu, ca pe un spatiu in care se pot izola atunci cand traiesc cu impresia ca nimic nu merge asa cum ar trebui, cand simt nevoia de a fi singuri si de a se separa de restul familiei.

Incercati sa abordati cu flexibilitate problema camerei sale. Nu-i impuneti o ordine exagerata, incercati mai degraba sa-i explicati de ce va preocupa sau va deranjeaza dezordinea si nu ezitati sa-i spuneti ce anume v-ar multumi daca ar face, tinand cont totodata si de faptul ca el poate alege si altfel decat v-ati astepta.

Daca observati un efort din partea adolescentului de a face un minim de ordine in camera sa, cu exceptia dulapurilor si a sertarelor, fiti recunoscatori pentru eforturile lui si nu mai cereti nimic in plus deocamdata.

Dezordinea din dulap si din sertare poate fi privita ca un excelent compromis. Rugati-l in schimb sa respecte spatiile comune, incercand sa le transmiteti clar ca este esential sa pastreze curatenia si ordinea in restul casei.

Din momentul in care tinerii nostri ajung la adolescenta, suntem nevoiti sa dam dovada de maleabilitate si flexibilitate, chiar daca nu este intotdeauna usor pentru noi, parintii.

Pentru a-i ajuta, amintiti-va urmatoarele: cu cat parintii vor incerca sa mentina dependent adolescentul, sa-i impuna autoritatea si reguli severe, cu atat acesta va incerca sa se elibereze.

In consecinta, este important sa ne adaptam asteptarile pentru ca adolescentii nostri sa stie ca le intelegem nevoia de libertate si intimitate. Iar aceasta nevoie si-o pot manifesta in singurul spatiu care le este rezervat: camera lor.

 

De Diana Dinca, psiholog clinician, psihoterapeut

Tel: 0721.249.120

www.selfcarecenter.ro

Foto: 123rf.com