Cum încurajăm comunicarea cu un adolescent
Comunicarea cu un adolescent deseori este o probă dificilă. Tocmai pentru nenumăratele transformări prin care trece copilul nostru. Iată câteva sfaturi.
Citește și:
Pasi in negocierea cu un adolescent
Cum gestionam conflictele cu copilul nostru adolescent
Uneori comunicarea dintre părinte şi copilul său devenit adolescent poate fi dificilă şi pot exista chiar momente în care părintele să aibă impresia că se află la “ani-lumină” depărtare de propriul copil.
Adolescenţa este o perioadă a transformărilor şi întrebărilor şi reprezintă o provocare atât pentru copii, cât şi pentru părinţi. De ce anume e nevoie în relaţia lor pentru a exista o comunicare autentică?
Importanța timpului de calitate petrecut împreună
În primul rând, am putea spune că e nevoie de conectare emoţională. E important ca părintele să fie alături de copilul lui ori de câte ori acesta are nevoie, să-l accepte, să-l înţeleagă, să-i ofere atenţia, afecţiunea şi aprobarea lui.
Timpul de calitate petrecut împreună este un element esenţial în realizarea conectării emoţionale şi un bun prilej de a comunica.
Disponibilitatea de a-ți asculta copilul
Deşi teoretic la prima vedere pare simplu, atunci când vrem să punem în practică poate fi complicat. Şi atunci ce putem face? Să începem de exemplu cu cel mai mic pas – ascultarea.
Valorifică fiecare moment în care copilul tău vrea să-ţi vorbească, vrea să-ţi împărtăşească anumite lucruri. Ascultă-l cu atenţie şi în mod real.
Şi pentru a face acest lucru, e bine să conştientizezi faptul că sunt anumite lucruri care împiedică ascultarea, care pot “scurtcircuita” comunicarea. Unul dintre acestea poate fi graba ta de a-i oferi soluţii.
Poate în acel moment tot ceea ce ar vrea el este să-l asculţi. În cazul în care îşi doreşte să rezolve o problemă care-l frământă, îl poţi ajuta punându-i întrebări, aducând în discuţie perspective diferite, astfel încât el să-şi găsească propriile soluţii.
În felul acesta, el va fi motivat să pună în aplicare acele soluţii. Chiar daca ai ascultat cu atenţie ceea ce ţi-a spus, verifică dacă ai înţeles corect mesajul. Uneori se poate întâmpla să definim sau să interpretăm diferit anumite lucruri.
Limbajul nonverbal
Acordă atenţie şi modului în care tu discuţi cu el, faptului că pe lângă mesajul verbal propriu-zis pe care-l transmiţi, în comunicare sunt foarte importante tonul, mimica şi postura corporală.
De asemenea, şi tăcerea are rolul ei: poate, de exemplu, să fie tăcerea aprobatoare sau tăcerea care-l încurajează să povestească mai departe.
În plus, uneori în procesul comunicării părinte-copil, o simplă îmbrăţişare poate face minuni!
Nevoia de empatie
Empatia este un element esenţial, de aceea e important să faci exerciţiul de a vedea lumea prin ochii lui de adolescent. Schimbă perspectiva, alege să înţelegi modul în care se simte el şi validează-l.
De exemplu, îi poţi spune „Înţeleg că ești furios.” Dacă-i minimalizezi trăirile („Nu-i mare lucru, îţi trece!”), el se va simţi neînţeles şi nu-ţi va mai povesti ce-l frământă.
Manifestă-ţi disponibilitatea de a discuta şi despre subiecte mai delicate, cum ar fi sex, alcool, droguri şi asigură-te că nu transmiţi cumva în mod indirect (prin atitudine reticentă, jenă sau faptul că amâni discuţia) mesajul „Ăsta e un subiect tabu!”.
Dacă observi că el traversează perioade mai dificile, însă nu-ţi spune nimic, poţi începe prin a-ţi exprima îngrijorarea, prin mesaje de tipul „Eu…”: „Eu sunt îngrijorat(ă) că te vad trist(ă). Aş vrea să înţeleg ce s-a întâmplat. Poţi să-mi povesteşti, te rog, mai multe despre asta?”
Comunicarea „aici și acum”
Ori de câte ori comunici cu copilul, focalizează-ţi atenţia pe momentul respectiv, experimentează pur şi simplu ce se întâmplă în acel moment, fără a judeca.
Exersează prezenţa „aici şi acum” şi dacă observi că unele situaţii trezesc în tine emoţii din trecut, orientează-ţi din nou atenţia pe momentul prezent.
Elimină din vocabularul tău orice etichete de tipul „leneş”, „dezordonat”, „agresiv” şi în locul acestora pune ceva diferit: exprimă-ţi dorinţele şi punctează acele comportamente pe care ţi-ai dori să le aibă.
Respectă-i alegerile pe care le face şi nu-l încorseta şi împovăra cu visele tale neîmplinite („Eu n-am ajuns doctor, dar el poate face asta, îi ofer toate condiţiile”).
Încercând mereu să-l convingi să facă asta, îl îndepărtezi şi comunicarea voastră poate avea de suferit.
În plus, există riscul fie ca el să se conformeze şi să fie nefericit cu alegerea pe care tu ai făcut-o pentru el, fie să devină un rebel şi să se răzvrătească împotriva a tot ceea ce vine de la tine.
Atunci când discuţi cu copilul tău, evită să-i ţii prelegeri pe diverse teme, folosind formula „Pe vremea mea…”.
În schimb, îi poţi povesti cum ai resimţit tu un anumit eveniment, ce ai învăţat dintr-o anumită greşeală, ce resurse te-au ajutat să depăşeşti un moment dificil etc.
De Daniela Stanciu, psihoterapeut cognitiv-comportamental, competenţe în terapia sistemică: cuplu, copil, familie
Tel.: 0745.089.985
www.aventuradezvoltarii.com
Foto: shutterstock.com
