Cum ne învățăm copiii să economisească
Un copil învățat de mic să economisească, va gestiona mai eficient bugetul personal la maturitate și va fi mai capabil să își înțeleagă prioritățile. Amânarea satisfacției e grea, dar asta nu înseamnă că, prin exercițiu, nu putem ajunge la un comportament financiar sănătos.
Cât de devreme poate începe educația financiară a copiilor?
Roxana Bucur: Educația financiară a copiilor poate începe de la vârsta de trei ani, de când ei vor diverse lucruri, cer și văd că oamenii iau lucruri în baza unor hârtii.
În funcție de vârsta copilului, evident, ne adaptăm discuția cu privire la bani. Când copilul este la vârsta preșcolară (3-6/7 ani), toate informațiile transmise au nevoie de material concret, intuitiv, întrucât la această vârstă ei învață în baza perceperii concretului, în baza jocului și a poveștii.
Structura educației financiare la această vârstă cuprinde începuturile economiei, respectiv explicarea trocului, trecându-se apoi către bani, în forma lor de astăzi, într-o manieră atractivă, creativă.
Treptat, se pot introduce elemente de obișnuință, precum economisirea și cheltuirea, conceptul de câștig și, de asemenea, dezvoltarea, sistematizarea și consolidarea unor obișnuințe (comportamente cu privire la economisire sau chiar modalități de multiplicare a banilor).
Citește și:
Cât e de stresant să fii părinte
Cum gestionăm relațiile toxice ale copilului nostru adolescent
Care este rolul economiilor și cum este util copiilor, pe termen lung, acest comportament?
R.B.: Rolul economiilor este acela de a responsabiliza și disciplina copilul, care, mai târziu, adult fiind, își va realiza obiectivele propuse.
Economisirea, ca principiu învățat și utilizat de mic, conferă încredere în sine și crește stima de sine în raport cu munca, cu valoarea sa și cu capacitatea de a gestiona resursele proprii.
Economisirea modelează caracterul, prin dezvoltarea capacității de a renunța la ceva acum, pentru ceva, mai important, mai târziu.
Studiile realizate în sfera inteligenței emoțio-nale au relevat faptul că acei copii care reușesc să amâne recompensele pe termen scurt, pentru cele pe termen lung, înregistrează mai multe succese academice și profesionale de-a lungul vieții, în raport cu ceilalți, care nu reușesc să reziste tentației de moment.
Astfel, în domeniul financiar, o tentație frânată pe termen scurt poate aduce mari beneficii pe termen lung, fiind unele mai consistente.
În ceea ce privește viața, în general, economisirea aduce un real aport din perspectiva optimismului de a trece peste posibile obstacole, din perspectiva siguranței și a confortului psihologic, pe lângă cel de ordin material.
Există un anumit profil al persoanelor econome sau ține de educație? Cât de important este exemplul primit din familie?
R.B.: Această întrebare îmi amintește de un filmuleț vizionat la un curs, în facultate: Ochi albaștri, ochi căprui, filmuleț ce poate fi căutat pe internet; experiment realizat pe o clasă de elevi care au fost împărțiți dihotomic, după culoarea ochilor.
Unora li s-a transmis un mesaj pozitiv, celorlalți – nu, iar rezultatele au fost pe măsura mesajului transmis: rezultate pozitive înregistrate la eșantionul de subiecți care au primit mesaje pozitive și rezultate negative la mesaje negative transmise.
Economisirea ține de educație și de asocierea acestei obișnuințe cu emoții pozitive. De cele mai multe ori, am întâlnit adulți care nu economisesc pentru că această activitate o asociază cu emoții negative de strâmtorare, limitare (antonim al libertății), insatisfacție – izvorâtă din lipsa experimentării de la vârsta copilăriei.
Odată ajunși la vârsta adultă, recompensele sunt mai scumpe. O mașină adevărată costă mai mult decât o mașină jucărie, iar economisirea experimentată la vârsta adultă este descurajatoare și alimentată de emoții negative de insatisfacție, nereușită, pe când economisirea implementată la o vârstă fragedă ajunge să încolțească sentimente pozitive, de reușită și de satisfacție.
O primă satisfacție în ceea ce vizează economisirea de la o vârstă fragedă, face referire la apropierea de puterea părintelui.
Cum orice copil vrea să ajungă mare și se încalță cu pantofii mamei sau se „bărbierește“ (imitând gesturile tatălui în oglindă), pentru copii, a avea bani, cum au părinții lor, le conferă, din start, o satisfacție, o emoție pozitivă, o emoție de putere generată de „statutul de adult“.
De asemenea, încrederea pe care părinții o arată față de copil, prin faptul că îi dau acestuia bani pentru ca el să îi economisească, îl propulsează în crearea obișnuinței solide, pozitive, pentru viitorul lui, iar remarcile de încurajare cu privire la sumele economisite, la puterea de abstinență de a-i cheltui, nu fac altceva decât să întărească comportamentul copilului de economisire cu privire la finanțele personale din viitor.
Cum învățăm copilul să economisească?
R.B.: Învățăm copilul să economisească prin trasarea unui obiectiv pe care el vrea să îl atingă. Prin discuții cu el, aflăm ceea ce îl motivează să strângă bani.
Fie că este un robot, fie că este un camion sau ultimul model de telefon smart, principiul economisirii poate fi integrat în viața lui. Bineînțeles, cu atât mai mult, cu cât și în familie se practică această activitate!
Întotdeauna pot interveni tentații, însă cât timp copilul are exemplul părinților lui, tentațiile vor ieși repede din aria lui perceptivă.
În schimb, dacă părinții numai predică și copilul trebuie să facă, atunci economisirea va fi un comportament care va fi greu sau chiar imposibil de implementat în viața lui atât acum, cât și mai târziu.
Este necesar ca cel puțin unul dintre părinți să deprindă obișnuința și interesul pentru acest aspect al vieții financiare.
De asemenea, pot avea loc discuții cu privire la tentații, la obiectivele de termen scurt ce apar în drumul către economisire și la emoțiile încercate pe tot acest parcurs.
Ajută și vizualizarea emoțiilor pozitive (prin apel la imaginație) ce vor apărea în momentul atingerii obiectivului stabilit pe termen lung. Astfel, treptat, se ajunge la dezvoltarea și sistematizarea obiceiului de economisire.
Este la fel de important și ca banii economisiți să fie cheltuiți pe ceva, oferind astfel copilului încredere cu privire la reușita sa, care vizează ceva concret.
Copilul nu va irosi întreaga sumă, iar dacă o va irosi pe toată, imediat ce obține ceea ce și-a propus, va reveni la economisire.
Este economisirea un exercițiu de autocontrol? Cum explicăm copilului comportamentul de amânare a satisfacției?
R.B.: Cu certitudine, vorbim despre un exercițiu de autocontrol și de stăpânire de sine pe termen lung. Amânarea satisfacției poate fi explicată copilului într-un mod foarte simplu, practic – aplicativ, așa cum este „testul prăjiturii“.
Respectiv, copilul are posibilitatea să obțină un lucru acum, într-o cantitate sau dimensiune mică, sau poate să aștepte să obțină mai mult sau mai mare, mai târziu.
Ajuns adult, va ști să stabilească ceea ce își dorește și să economisească pentru a obține. Altfel, ajungem la acele împrumuturi iraționale pe care le plătește nejustificat de mult timp, pentru o dorință pe care nu a gestionat-o corect.
Cum corectăm comportamentul risipitor al unui copil?
R.B.: În acest caz, nu există o soluție general valabilă, unică. Răspunsul la această întrebare necesită cunoașterea mai multor aspecte: de ordinul vârstei, al preferințelor lui, al deprinderilor existente până în acel moment, al personalității copilului etc.
Eu aș recomanda să implice sfera afectivă în discuția despre economisire, să facă apel la imaginația copilului lor și să îl motiveze din diferite perspective.
Acestea ar putea fi: dorința de a câștiga, de a reuși un anumit lucru, obținerea lucrului pe care el și-l dorește foarte mult etc.
Odată cu setarea obiectivului major, el poate fi oricând comparat cu tentațiile de moment: renunți la ceea ce îți dorești foarte mult, doar pentru a avea acest alt lucru acum?
Roxana Bucur este consultant financiar și autoarea cărții Mărunțilă și Bancnoțilă, editura Editgraph, ilustrații de Doriana Mărășoiu. www. psihologiabanilor.ro
Foto: Shutterstock
