Cum putem risca sa neglijam un copil
Uneori neintentionat, neacordand atentie nevoilor, dorintelor si atitudinilor copiilor, putem sa ii facem sa se simta neglijati. Un copil are nevoie de prezenta activa a parintelui, gija si implicarea lui. Iata ce putem face in acest sens.
Modelul parental
Neglijarea este o forma non-fizica a violentei si reprezinta refuzul sau incapacitatea adultului de a asigura dezvoltarea necesara copilului in toate aspectele vietii sale.
Aceasta afecteaza negativ dezvoltarea fizica cat si dezvoltarea psiho-emotionala a copilului, care pot dura toata viata. De multe ori, parintele care isi neglijeaza copilul a fost, la randul sau, un copil neglijat.
Parintele care a fost neglijat, daca nu a reusit sa-si vindece rana de ignorare, de abandon, atunci aceasta va fi transmisa si copilului sau.
Copilul va suferi fara sa stie de ce, fara sa inteleaga de ce parintele lui are un astfel de comportament fata de el. Se va simti vinovat si va creste cu o imagine de sine scazuta, care ii afecteaza relatiile cu ceilalti.
Depresia este, de obicei, cea mai intalnita consecinta a neglijarii. Modul in care parintii reactioneza depinde mult de felul in care au reusit, pe parcursul vietii, sa se ierte pe sine si pe parintii lor.
Prezenta si atentia parintilor
Neintelegerea nevoilor copilului de catre parinti duce la neglijarea si nesatisfacerea acestora, la frustrare, disconfort si neintelegere pentru copil.
Atunci cand vorbim despre un copil neglijat sau ignorant, nu conteaza distanta care desparte copilul de parintele sau, ci relatia dintre parinte si copil. Parintele poate fi prezent fizic alaturi de copilul lui, insa poate fi absent psihologic.
Un parinte absent psihologic, un parinte care nu este capabil a intelege, descifra si reda multitudinea de mesaje pe care copilul le transmite, creeaza premisele unei intarzieri sau stagnari in dezvoltarea copilului.
Timp petrecut cu copilul
Programeaza zilnic un moment special doar pentru tine si copilul tau. Indiferent cat de obosita esti, te poti incarca cu energia si afectiunea copilului tau.
Ai putea sa organizezi o plimbare in parc, puteti mergeti la cumparaturi, puteti gati impreuna sau ai putea sa ii citesti cateva povesti inainte de culcare.
Chiar si in familiile instarite, unde copiilor aparent nu le lipseste nimic, se poate ajunge la situatii de neglijare.
Astfel de cazuri se vad atunci cand parintii lipsesc mult de acasa, cand nu mai au timp si energie ca sa asculte nevoile reale ale copiilor lor, cand nu reusesc sa fie alaturi de ei in etapele de dezvoltare prin care acestia trec.
Copiii au nevoie de implicarea parintilor lor pentru a-i ajuta sa-si formeze o identitate sanatoasa. Anii copilariei nu revin si avem o ocazie unica de a fi alaturi de copii si de a ne bucura de prezent.
Nu impune propriile idealuri
Invata-l si permite-i sa descopere si sa fie cine este el si evita sa il transformi in cine ai dori tu sa fie. Astfel, nu impune copilului visurile pe care le-ai avut tu si nu ai avut ocazia sa le implinesti.
De multe ori parintii isi educa copilul tinand seama de dorintele si temerile proprii legate de acesta si mai putin de nevoile reale ale copilului.
Trebuie sa evitam sa relationam cu copilul nostru pornind de la felul in care il percepem noi, si sa il abordam asa cum este el, de fapt.
Responsabilizare
Este indicat sa ne invatam copiii sa fie responsabili, insa asta nu inseamna sa ii supraresponsabilizam.
Astfel de copii sunt cei carora li s-a cerut, explicit sau implicit, sa-si asume responsabilitati mai mari decat cele specifice varstei lor.
Sunt copiii care au fost pusi in situatia de-a avea grija de fratii lor, de a-si ingriji parintii bolnavi, de a juca rolul unui partener de substitut pentru un parinte ramas singur. Acestora li se ia dreptul de a trai conform varstei pe care o au.
Atitudini constructive
In primul rand, invata sa ii ceri copilului parerea si arata-i ca este important pentru tine ce gandeste el. Cand gresesti fata de el, cere-ti scuze. Cere-i sa faca la fel cand a gresit fata de tine.
Toata lumea greseste, insa important este sa isi asume greselile si sa le repare, cu ajutorul tau daca este cazul. Copilul invata mai mult din comportamentul parintilor lui si nu doar din ceea ce acestia le transmit verbal. Gesturile si comportamentele sunt alte mijloace prin care copilul invata.
Evita sa tipi la copil atunci cand este nervos. In momente tensionate ii poti spune „Observ ca esti furios acum, este dreptul tau sa fii suparat, insa nu sa tipi”.
Acest comportament valideaza sentimentele si exprima sentimente, nevoi si preferinte. Evita sa „pui la punct” sau sa dai ordine. In loc de „nu vorbi asa cu mine” ii poti spune „este timpul sa luam o pauza amandoi”. Aceasta este o observare fara evaluare.
Incurajeaza-l sa vorbeasca despre visele sale, despre ce isi doreste sa faca in viitor. Povesteste-i despre ale tale. Incurajeaza-l mereu si arata-i ca in tine are si un prieten si un parinte.
Nu iti varsa supararea pe copil. Desi nu vor sa raneasca, cei mai multi parinti isi varsa propriile probleme, necazuri, fustrari asupra copiilui, ei neavand nici o vina.
Nu il critica, fa observatii doar asupra comportamentelui lui sau a lipsei de efort, dar nu generaliza. Este una sa ii spui „ai facut dezordine in camera ta” si altceva „esti mereu dezordonat”. Nu il jigni, cuvintele ranesc cel mai rau si nu le putem retrage.
Spune-i cat mai des ca il iubesti si arata-i de cat mai multe ori poti acest lucru. Lipsa contactelor fizice, a semnelor de afectiune, a cuvintelor de apreciere duc la o neglijare emotionala, forma cea mai frecventa a neglijarii.
De Anca Sabina Cosca, psihoterapeut sistemic de familie si cuplu, consilier si coach
Tel. 0741.233.942
Facebook: PsihoterapieSistemicaDeFamilieSiCuplu
Foto: 123rf.com
