Cum recunoastem un copil cu ADHD
ADHD este o tulburare de comportament, iar un copil diagnosticat astfel manifesta o deficienta de concentrare si este extrem de activ. Cei mai multi dintre copiii normali au multa energie, fiind hiperactivi. Cum se face oare distinctia dintre un copil agitat si unul care sufera de ADHD? Raspunsul poate fi dificil.
Manifestari ale tulburarii
Ca orice alta tulburare si ADHD-UL este o afectiune care se poate manifesta sub forme usoare, moderate sau grave.
Nu exista teste care sa ateste depistarea ADHD-ului, asa ca singurul diagnostic care se poate pune este in baza comportamentului.
Simptome de baza sunt: hiperactivitatea, comportamentul impulsiv si deficitul de atentie. Copiii care sufera de ADHD pot manifesta un mix de simptome (tipul combinat), iar altii pot avea doar un singur simptom (“tipul predominant impulsiv” sau “tipul predominant neatent”).
Conform studiilor, ADHD-ul presupune o tulburare in chimia si anatomia creierului, cu o importanta determinare genetica, fiind putenic influentata educational.
Tulburarea este caracterizata printr-o serie de factori comuni varstei, in ceea ce priveste concentrarea atentiei, activitatea motorie si impusivitatea.
Toate acestea se manifesta in orice situatie cu care se confrunta copilul: acasa, la scoala si in special intre ceilalti copii.
Pentru a intruni criteriile standard de diagnosticare, o parte din simptomele ADHD ar trebui sa apara pana la varsta de 6 ani si sa cauzeze probleme.
Hiperactivitate si neatentie
Simptomele de hiperactivitate sunt: miscari frecvente ale mainilor si picioarelor, agitatie cu schimbarea frecventa a locului in situatii ce presupun mentinerea pozitiei, vorbire in exces, incapacitate de a se juca in liniste.
Simptomele de neatentie sunt mai numeroase, iar in acest sens putem mentiona incapacitatea de concentrare cu tendinta de agitatie, neatentie fata de detalii si dificultati in mentinerea atentiei pe parcursul indeplinirii sarcinilor sau la joaca.
Mai mult, copiii uita sarcinile pe care le au de indeplinit, sunt neatenti la vorbitor cand cineva li se adreseaza, nu finalizeaza instructiunile si nu indeplinesc activitati ce presupun efort mental sustinut.
Ei au dificultati in organizare, pierd frecvent obiecte si li se distrage atentia cu usurinta.
Impulsivitate si agresivitate fata de ceilalti
Copiii cu ADHD sunt foarte impulsivi, lucru observabil si in modul de a conversa. Ei se vor grabi sa raspunda inainte ca intrebarea sa fie adresata, nu isi asteapta randul cand se vorbeste si intrerup frecvent discutiile celorlalti.
Deseori vor manifesta un comportament agresiv fata de ceilalti. Ei relationeaza greu cu cei din jur, vor fi frustrati daca pierd un joc si se irita foarte usor.
Desi cei mai multi dintre copii par netematori in fata unor posibile pericole, aceasta trasatura este mult exacerbata la copiii cu ADHD.
Ei traverseaza in graba strada fara sa se asigure, nu asculta sfaturile parintilor si cateodata se comporta contrar rugamintilor parintilor, pot pune in pericol siguranta casei etc.
Imaturitatea emotionala si intelectuala
Copiii cu deficit de atentie sunt mai putin dezvoltati din punct de vedere emotional decat ceilalti copii de aceeasi varsta. Insa, acest simptom este greu de recunoscut de vreme ce copiii se dezvolta in mod diferit.
La scoala, in schimb, copiii hiperactivi vor fi mult in spatele colegilor din cauza ca nu se pot concentra.
Nediagnosticat si netratat in copilarie, copilul cu ADHD poate dezvolta in adolescenta anumite tulburari de conduita precum: furt, minciuna, relatii sexuale precoce, consum de substante, alcool, tutun, droguri, tulburare afectiva.
Diagnosticul ADHD
Pentru ca diagnosticul de ADHD sa fie indeplinit este nevoie in primul rand ca astfel de reactii sa apara cu o intensitate si o frecventa crescuta comparativ cu copiii cu acelasi nivel de dezvoltare.
Simptomele trebuie sa fie prezente inainte de varsta de 6-7 ani si sa se desfasoare pe o perioada suficient de mare de timp.
Astfel de reactii de regula apar in cel putin doua domenii de activitate ale copilului (acasa, scoala, parc, petrecerile cu alti copii, afterschool etc.).
Manifestarile ii produc copilului o afectare semnificativa a functionarii sociale (relatii cu cei de-o varsta, progrese la scoala, relatii in familie).
Pot fi tratate simptomele?
Privita din anumite puncte de vedere, tulburarea ADHD poate avea si aspecte pozitive. Acesti copii sunt energici si capabili de efort intens (in special in activitatile sportive) si au rapiditate in reactii.
Pentru ca efectul simptomelor sa fie minimizat trebuie sa existe o buna colaborare intre parinti, psiholog, profesorii de la clasa, dar si ceilalti copii.
Psihologul poate oferi recomandari profesorilor, iar acestia la randul lor pot stabili impreuna cu ceilalti copii din clasa anumite reguli sau chiar un plan de evolutie pentru a fi evitate cat mai mult conflictele si posibilele reactii negative.
Cand copilul a fost diagnosticat cu aceasta tulburare, toti cei din jurul lui trebuie sa-l inteleaga si sa-l sprijine.
Parintii acestor copii trebuie sa se informeze in detaliu despre aceasta tulburare, sa solicite la randul lor sprijin psihologic pentru a inlatura frustrarile care pot interveni pe parcurs.
In momentele in care comportamentul copilului devine imposibil de controlat, este crucial autocontrolul.
Crizele nervoase si iesirile agresive ale parintilor nu rezolva situatiile problematice, ci le agraveaza. Cea mai buna strategie este mentinerea calmului si oferirea unui exemplu demn de urmat.
Cand un parinte se comporta corect, copilul va avea tendinta sa imite conduita si sa o transforme in obisnuinta.
Odata ce incepe lupta cu ADHD-ul, parintii se asteapta ca micutul lor sa reactioneze imediat medicamentelor, psihoterapiei si strategiilor lor de a-i corecta comportamentul.
Asteptarile nerealiste nu pot starni, din nefericire, decat dezamagire. Increderea in progres este importanta, insa evolutia trebuie sa se desfasoare gradual, deci rabdarea este esentiala.
Un stil de viata simplu, rezumat strict la nevoile copilului si la cele proprii, ajuta parintii sa obtina mai rapid rezultatele la care viseaza cu cel mic.
Copiii au nevoie de liniste, rutina, atentie de la cei mari, afectiune si intelegere, mai ales daca prezinta simptomele ADHD-ului.
In concluzie, desi munca parintilor in educatia copiilor cu ADHD se amplifica si necesita multa rabdare, dar si sprijin psihologic, realitatea este ca si acesti copii pot invata, pot avea rezultate bune la scoala si in timp pot ajunge la performanta de a se autocontrola.
De Ana-Maria Popa, psihoterapeut ericksonian
www.eusuntoktuestiok.ro
Tel. 0722.784.828
Foto: 123rf.com
