Cum rezolvi o criza de cuplu?
Gina Bianu si Adriana Costisanu sunt psihoterapeutele care raspund in acest numar la intrebarea incuietoare de mai sus. Asadar…
Psychologies: De cate feluri sunt crizele de cuplu? Care sunt cele mai frecvente?
Crizele care pot aparea intr-o relatie de cuplu sunt de mai multe feluri, insa cel mai des intalnite sunt: criza financiara, criza luptei pentru putere si criza dorintelor sexuale, toate fiind la fel de nocive pentru armonia in cuplu.
In viata fiecarui om apar evenimente care perturba ritmul vietii cuplului, cum ar fi venirea pe lume a unui copil, schimbarea locului de munca, pierderea cuiva drag, lipsa resurselor financiare etc., iar daca aceste „intamplari“ nu sunt atent gestionate, incercandu-se o redresare a situatiei, intervin crizele.
Crizele mai pot aparea si atunci cand partenerii uita de relatia lor si se concentreaza mai mult pe alte aspecte ale vietii, cum ar fi cariera, hobby-urile, prietenii etc.
Cand unul dintre parteneri se plange de lipsa de respect, de comunicare, de apropiere fizica, de implicare in indatoririle casei, e clar ca incepe sa se contureze o criza in cuplu, daca nu cumva e formata deja.
Unele persoane recunosc din timp aceste semnale/simptome si iau masuri, pentru ca se stie faptul ca o despartire nu vine niciodata din senin, ea fiind concluzia unei crize relationale cronice.
Odata cu trecerea anilor, mai ales din cauza dificultatilor de zi cu zi, a stresului, centrarea pe rezolvarea problemelor cotidiene, lipsa banilor etc., intervin momente de criza, care muta atentia de la ceea ce este mai important intr-o casnicie si anume, de la relatia dintre soti. Acesti factori, ajutati si de trecerea anilor, fac ca partenerii sa traiasca un sentiment de instrainare unul fata de celalalt.
La nivel psihologic, sentimentele se erodeaza, poate si pe fondul atitudinii diferite in fata dificultatilor – unul dintre soti vrea sa discute situatia, celalalt se inchide in sine, neimplinirea asteptarilor de catre partener, instaurarea unor resentimente care se reactiveaza de fiecare data cand exista un conflict – toate acestea duc, in timp, la fragilizarea relatiei de cuplu. Si de aici la instaurarea unei crize in cuplu mai e doar un pas.
La mine, la cabinet, vin oameni care simt ca ceva se strica pe zi ce trece in relatia lor si se tem de o ruptura definitiva. Singuri nu reusesc sa redreseze situatia si astfel apeleaza la un specialist. Nu este o regula, dar, de cele mai multe ori, cum se imbunatateste comunicarea, se imbunatateste si calitatea relatiei.
Stiu oamenii sa iasa singuri din ele? Sau traiesc cu stresul?
Unii, da, altii – nu. Nu trebuie sa fi citit carti de psihologia cuplului pentru a-ti da seama ca ceva nu mai merge in relatie si sa incerci sa faci ceva in acest sens. Si multi chiar reusesc.
Cele mai bune rezultate se intrevad atunci cand partenerii vorbesc deschis despre problema, comunica, isi asuma responsabilitati si sunt dispusi sa analizeze impreuna solutiile de rezolvare a situatiei.
Un filosof a spus ca o problema nu poate fi rezolvata de mintea care a creat-o. Nu sunt de acord in totalitate, dar exista o parte de adevar in aceasta abordare.
In momente de criza, de cele mai multe ori, tendinta de a-l acuza pe celalalt si a se scuza pe sine este foarte puternica si de aici incepe practic conflictul.
Prezenta unui specialist poate fi binevenita, poate fi un punct esential pentru rezolvarea creativa a problemelor.
Daca se complac intr-o situatie care nu e benefica pentru niciunul dintre parteneri, intervin efectele stresului, care se pot manifesta in cele mai diferite moduri:
pierderea apetitului alimentar sau, dimpotriva, bulimia, stari de angoasa, sentimente de slabiciune extrema, lipsa apetitului sexual, lipsa somnului, scaderea imunitatii, lipsa comunicarii in cuplu, stari de nervozitate.
Unii se pricep sa combata stresul, concentrandu-si atentia asupra mentinerii echilibrului; iata cateva metode simple: minimalizarea gravitatii unei situatii neplacute de viata, dialogul calm si argumentat, incurajarea partenerului care trece printr-un moment greu, pastrarea simtului umorului, evidentierea partilor pozitive in orice situatie, activitatea sexuala regulata, linistirea, mangaierea si atentia pentru partenerul de viata, desfasurarea in comun a unor activitati relaxante etc.
Cine sufera mai mult? El, ea sau copiii?
Copiii, evident! Pentru ca nu sunt la curent cu toate datele problemei si ceea ce vad este doar manifestarea parintilor in situatia de criza, atunci cand intrevin reprosuri, critici, nemultumiri etc.
Iar atunci cand parintii se cearta, copiii aud cuvinte jignitoare, insulte, care sunt extrem de toxice pentru ei. De cele mai multe ori, aceste expresii se vor regasi in vocabularul lor, cand vor fi adulti.
Chiar daca sunt foarte mici si nu inteleg perfect ce se intampla, retin tonul vocii, atmosfera tensionata si agresivitatea manifestata, iar aceste scene raman intiparite in minte ca situatii care le-au produs teama si de care isi vor aduce aminte toata viata.
Si, astfel, anumiti copii pot dezvolta tulburari anxioase sau alte probleme de socializare. Se mai intampla, si nu de putine ori, ca rolurile abordate intr-o criza de cuplu sa fie cel de victima, pe de-o parte, si cel de vinovat principal, pe de alta parte.
In felul acesta, echilibrul relatiei este compromis din start, pentru ca niciodata vina nu este doar de o parte, iar o relatie nu poate evolua astfel.
Care este rezultatul atunci cand o criza nu e abordata terapeutic?
Rezolvarea unei crize se poate face in doua moduri: adaptativ, atunci cand persoana invata noi modalitati de rezolvare a problemelor, si nonadaptativ, atunci cand persoana evita situatiile neplacute, se protejeaza, devine defensiva.
Daca nu e gestionata sau chiar rezolvata corespunzator de catre protagonisti, criza se poate acutiza, poate degenera si astfel se poate ajunge chiar la divort.
Asa cum o criza poate fi considerata un moment crucial in viata unei persoane, la fel si in cuplu: daca este rezolvata cu succes, partenerii au invatat ceva, au achizitionat noi modele de comportament, care pot fi aplicate si in cazul unor situatii asemanatoare viitoare, iar daca finalul este negativ, acesta va declansa reactii cu caracter dezadaptativ.
Ce le spuneti celor veniti la o terapie de cuplu in primele sedinte?
In primul rand, explic ce inseamna terapia de cuplu, care este scopul ei si anume, faptul ca pune accent pe toate componentele cuplului;
prin ce se diferentiaza de terapia sexuala, care trateaza in mod particular disfunctiile sexuale. Multi fac aceasta confuzie si, pentru a fi sigura ca lucrurile sunt clare de la bun inceput, explic diferentele.
Cu ajutorul unei terapii de cuplu se poate gasi o solutie pentru problema. Cand orgoliul, lipsa de comunicare si nepasarea intervin, sunt putine sanse sa se mai poata rezolva ceva doar de catre cei doi protagonisti. Cel mai bun e arbitrajul extern.
Este vorba de psihologul specializat in consiliere si terapie de cuplu, care este impartial si obiectiv si are o sarcina destul de grea, pentru ca, desi partenerii vor sa rezolve problema, oamenii prefera sa indure o situatie insuportabila decat sa se supuna riscului unei schimbari.
Se intampla uneori ca unul dintre parteneri sa aiba initiativa, in timp ce celalalt e neincrezator. De regula, barbatii sunt mai conservatori din acest punct de vedere, iar femeile mult mai deschise terapiei.
O sedinta de terapie de cuplu incepe cu ambii parteneri prezenti, in care este prezentat motivul apelarii la un specialist, scopul terapiei (de cele mai multe ori, scopul pentru care un cuplu apeleaza la un specialist tine de imbunatatirea calitatii relatiei), asteptarile participantilor, rolul psihologului, durata sedintelor etc.
Practic, e vorba despre o discutie libera, de acomodare. Urmeaza o discutie individuala, cu fiecare, in parte, care poate fi facuta intr-o sedinta, maxim doua, nu mai mult. Iar de aici inainte, terapia continua cu ambii membri ai cuplului prezenti.
Eu nu dau sfaturi (nici nu e recomandat sa se dea sfaturi in terapie, ci doar feedback), iar concluziile le formulam impreuna.
Un psihoterapeut nu are rol de judecator si nu va cauta care este vinovatul in relatie, luand partea unuia din cei doi, ci, mai degraba, are rol da facilitator, care poate ajuta ca discutiile in contradictoriu sa se transforme in negocieri.
Care ar fi primele gesturi de facut atunci cand simtim ca agresivitatea creste in cuplu?
Trebuie punctat, de la bun inceput, faptul ca agresivitatea in cuplu nu inseamna numai injurii si violenta, ci poate fi vorba si de opozitie verbala si comportamentala (care este tot un soi de agresivitate), dand nastere la o atmosfera tensionata.
Exista multe cupluri in care interactiunea de baza e axata pe dominare si supunere. In majoritatea cazurilor, barbatul este cel agresiv, iar femeia este pasiva, supusa. In aceasta situatie, abuzurile sunt din ce in ce mai dese, iar cel abuzat nu intervine si nu se revolta.
In niciun caz nu este indicat sa se raspunda asemanator atunci cand agresivitatea in cuplu creste! Nu este o solutie eficienta. In plus, orice forma de agresivitate incepe mai intai verbal, continuand sa se intensifice in frecventa si intensitate.
Evident ca, in cazul acesta, cea mai buna este comunicarea! Daca nu pot rezolva astfel si nu pot schimba ceva, cea mai buna solutie este sa apeleze la un specialist. O relatie bazata pe teama nu poate rezista, iar agresivitatea creste progresiv, ajungandu-se nu de putine ori la violenta domestica.
E buna sau nu e buna o doza de conflict? Cum se pot certa sotii constructiv?
Kenneth Kaye spunea asa: „Daca rezolvam un conflict in mod constructiv, ii indreptam energia inspre creativitate si dezvoltare“. Un posibil motiv de conflict este acela ca femeile isi propun sa schimbe cusururile barbatilor, dar acest lucru e aproape imposibil.
Barbatii, in schimb, vor doar sa fie acceptati. Se intampla deseori ca sfatul nesolicitat al unei femei sa fie perceput drept atitudine critica ostila si, deci, sa nu fie bine primit.
Conflictele, cand nu sunt bine gestionate, degenereaza in cearta, iar certurile provoaca repede ranirea sentimentelor, mai degraba prin felul in care este prezentat un subiect, decat prin continutul acestuia.
Barbatii ranesc uneori prin comentariile lor, dar nu-si dau seama, concentrati fiind asupra subiectului in sine. Barbatii gasesc motive de conflict sau chiar cearta in lipsa de incredere, de apreciere sau incurajare a femeii, in tonul vocii si in atitudinea critica.
Femeile considera ca nu sunt ascultate si nu ocupa un loc fruntas in lista de prioritati a barbatului.
Bineinteles ca e buna o doza de conflict, certurile si impacarile simbolizeaza vitalitatea unui cuplu, atunci cand sunt gestionate inteligent.
Un conflict sau o cearta constructiva se poate numi asa doar atunci cand elimina tensiunile, rezolva si lamureste anumite lucruri de pe urma carora ambii parteneri raman cu o lectie invatata.
