Cum sa comunici cu un parinte critic

Toata viata ti-a spus ca nu faci nimic bine si ajuns sa te judeci prea aspru? Iata cum sa comunici cu un parinte critic.

Ar fi minunat sa ne putem bucura doar de mesaje pozitive, care sa ne faca sa ne simtim plini de incredere si energie. Insa critica intervine in relatiile interumane si naste sentimente de respingere, singuratate, furie si neputinta, care se instaleaza in interiorul nostru.

Daca atunci cand eram copii orice manifestare naturala si jucausa era intampinata cu mesaje aspre si descurajante, odata ajunsi la maturitate am internalizat aceste mesaje care au ajuns sa ne ghideze relatia cu noi insine, cu familia si cu cei apropiati.

Riscul este ca putem ajunge sa ne sabotam si sa punem in aplicare exact aceleasi mesaje pe care le-am primit de la parinti.

In copilarie criticile au fost preluate ca niste adevaruri absolute, iar la adolescenta au fost poate puse la indoiala. Ca adulti insa va trebui sa gasim o cale prin care sa impacam cele doua atitudini, de acceptare si rebeliune, si sa gestionam intr-un mod personal critica din exterior.

Cum ne afecteaza critica

In momentul in care un parinte ne critica, tendinta psihicului nostru este de a redeveni copiii din trecut, si fie intram in defensiva, fie criticam la randul nostru, ne infuriem sau renuntam la discutie.

Daca ne afecteaza aceasta situatie, putem exprima asta cu blandete si intelegere: Nu sunt pregatita sa avem aceasta discutie acum, o putem relua alta data.

In acest fel, ne respectam spatiul personal si limitele. Cu cat relatia cu un parinte e mai disfunctionala si dureroasa, cu atat atasamentul nostru este mai puternic, iar mesajele transmise in acea relatie au un impact mai mare asupra noastra.

In acest caz, provocarea este sa gasim cai de a ne imbunatati relatia in ansamblul ei, nu doar la nivel de critica.

Atitudinea critica a unui parinte creeaza in noi aceleasi sentimente, mai ales fata de noi insine, de identitatea noastra, partenerul de cuplu sau profesia aleasa. E important sa facem un exercitiu de introspectie, si sa ne intrebam…oare eu sunt critica cu mine? In ce situatie? Sau ce ma determina sa ma judec asa aspru?

Si sa-ti dai ragazul sa reflectezi la aceste intrebari, sa fii blanda si rabdatoare cu tine insati. Lucrul cu critica interioara e un proces anevoios, care necesita rabdare si compasiune din partea noastra.

Critica este provocata de traume

Toata critica vine din durerile si traumele parintilor. Desi vor ceea ce e mai bine pentru noi, critica pare mai la indemana. Asa considera ei ca isi pot ajuta copiii deveniti adulti sa evolueze si sa se dezvolte.

Critica unui parinte coplesit de traume nevindecate si rani deschise are legatura cu el si mai putin cu noi sau cu modul nostru de a fi. Paradoxal, desi acest mod de comunicare izoleaza si respinge, nevoia celor care critica este sa se apropie, ei cauta sa relationeze intr-un mod mai personal si profund.

Daca facem o diferentiere intre parinte si mesaj, putem vedea personalitatea mamei sau a tatalui dincolo de ceea ce spun. Vom observa astfel si lucrurile bune pe care le fac, nu doar ceea ce transmit ei in mod negativ. In acest fel, ne putem sprijini parintele sa invete cum sa exprime si aprecieri la adresa noastra si cum sa-si transmita mesajul sub forma de incurajare.

Cum sa comunici cu un parinte prea critic

Cea mai potrivita abordare a criticii e comunicarea in mod asertiv, calm si empatic. De exemplu, atunci cand vorbesti despre tine, cand iti comunici nevoile si spui: mi-ar placea sa-mi transmiti si ce fac bine sau care sunt reusitele mele, sunt sanse mai mari ce cealalt sa te auda si sa te inteleaga.

Pentru a te proteja de mesajele toxice, e important sa petreci timp cu oameni care te inspira, te motiveaza, iti recunosc realizarile, cu care poti impartasi reusitele. Trebuie sa avem intelepciunea sa ne acceptam parintii care critica, sa intelegem ca acel comportament s-a format de-a lungul a multor generatii si e un mod de comunicare bine inradacinat in inconstient.

Trebuie sa constientizam acea latura ascunsa si umbroasa a personalitatii noastre, cea de perfectionism si critica, sa o traim intr-un mod constient, fara sa ne lasam condusi de ea. In acest proces, lucrul cu un psihoterapeut este intotdeauna un mod de respect si valorizare a propriei persoane, in care emotiile, trairile din copilarie, experientele dureroase isi pot gasi locul si sensul in interiorul nostru.

De Ramona Radu, psihoterapeut, British Association for Counselling and Psychotherapy, e-mail: [email protected]