Cum să-ți protejezi cuplul de o familie toxică, a lui sau a ta
Ar fi ideal să avem o relație sănătoasă cu familia proprie și cea a partenerului. Dar ce avem de făcut când avem o familie toxică și ne strică armonia cuplului? Iată cum să ne protejăm.
Citește și:
Ce să faci dacă ai doi părinți egoiști
Relatiile defectuoase cu parintii si gestionarea lor
Atunci când suntem într-un cuplu, ideal este să avem relaţii bune şi cu proprii părinţi şi cu cei ai partenerului.
Poate apărea însă situaţia în care atitudinile şi comportamentele lor să fie împovărătoare pentru viaţa noastră de cuplu şi la un moment dat relaţiile cu ei pot deveni chiar toxice.
Un prim exemplu ar putea fi acela al părinţilor hiperprotectori care, deşi au un copil care a devenit adult şi are deja o parteneră/un partener, continuă să-l “cocoloşească”, amestecându-se inevitabil şi în viaţa lui de cuplu.
Mai sunt şi acei părinţi care pun pe primul loc nevoile lor în detrimentul nevoilor copilului.
Şi poate aţi auzit chiar la unul dintre părinţii voştri, sau ai unor prieteni, replici de genul “Când o să faci un copil? Că mor şi nu mai apuc să-l văd!” sau “Eu te-am îngrijit pe tine, acum e rândul tău să mă îngrijeşti” (aşteptându-se să renunţi la partener(ă) sau carieră pentru a-l îngriji).
Sau poate nu şi-au îndeplinit în tinereţe nişte visuri şi acum pun presiune pe voi să le îndepliniţi, sau au pretenţie la loialitate, la respectarea cutumelor din familie: “Dacă la noi în familie tradiţia este să fim medici, tu cum să-ţi alegi o parteneră pictoriţă?”
În situaţia în care familia lui sau a ta este una “băgăcioasă”, s-ar putea să vă simţiţi răniţi, furioşi din cauza faptului că aceştia ştiu lucruri care ţin de intimitatea voastră sau din cauză că unele decizii din viaţa de cuplu de fapt nu vă aparţin vouă, ci sunt luate de părinţii voştri. Atenţie, însă! Ei nu ar putea face acest lucru dacă voi nu le-aţi permite!
Şi nu degeaba a apărut zicala “Soacră, soacră, poamă acră!” sau expresia “ochiul soacrei”. Uneori soacrele sunt foarte atente la atitudinea şi comportamentele nurorilor şi ginerilor, fiind foarte acide în ceea ce-i priveşte.
La un moment dat, poate avea loc şi o “ciocnire” a valorilor (mai ales când vine vorba de religie sau tradiţii) şi ori familia ta, ori familia lui încearcă să vă impună anumite lucruri.
Stabiliţi voi doi care sunt cele mai importante valori pentru voi, apoi spuneţi-le părinţilor că le respectaţi alegerile, dar voi aveţi alte opţiuni.
Se poate întâmpla să aveţi aceleaşi valori, însă definirea lor să fie diferită. Şi aici putem lua un exemplu la îndemână – religia, credinţa: părinţii pot spune că a respecta aceasta valoare înseamnă să mergi săptămânal la biserică, iar pentru voi a respecta această valoare poate înseamna ca în momentele voastre de linişte să spuneţi o rugăciune acasă. Explicaţi-le calm că voi vedeţi lucrurile dintr-o altă perspectivă.
În oricare dintre aceste situaţii v-aţi afla, pentru a limita influenţa negativă a familiei asupra cuplului vostru, e important să ţineţi seama de trei elemente esenţiale: asertivitate, empatie şi respect.
Începeţi prin a privi lucrurile şi din perspectiva parinţilor, spuneţi-le că îi înţelegeţi, că le respectaţi opiniile. Manifestaţi toleranţă şi gândiţi-vă şi la diferenţele dintre generaţii.
Folosiţi mesaje de tipul “Eu…” şi spuneţi-le cum vă simţiţi atunci când sunt intruzivi. Apoi, exprimaţi-vă în mod clar nevoile şi dorinţele voastre, punând limite sănătoase cu fermitate şi tact în acelaşi timp.
Uneori, situaţiile pot fi mai complicate atunci când familiile vă ajută din punct de vedere financiar şi consideră că e firesc să vă spună ce să faceţi: când şi cum să vă luaţi o casă, când să faceţi un copil etc.
Arătaţi-le recunoştinţă pentru ajutor, respectaţi-i, însă dacă observaţi că relaţia cu ei devine toxică, construiţi-vă viaţa cum vreţi voi, fără a vă simţi vinovaţi!
Discutaţi încă de la început cu familia ta sau a lui despre disfuncţionalităţile din relaţiile voastre, fără a lăsa lucrurile să treneze în speranţa că se vor rezolva de la sine.
Dacă voi nu le spuneţi părinţilor că atitudinile şi comportamentele lor sunt împovărătoare pentru voi şi au efecte negative asupra cuplului, ei pot considera că aşa este natural, firesc şi bine pentru voi!
În plus, cu cât trece timpul, cu atât obiceiurile se înrădăcinează mai mult şi vor fi mai dificil de schimbat!
În cazul în care oricâte eforturi aţi făcut voi, constataţi că relaţia cu părinţii voştri nu s-a îmbunătăţit şi presiunea asupra cuplului a crescut, luaţi-vă un răgaz şi faceţi împreună o analiză a costurilor şi beneficiilor şi apoi alegeţi decizia cea mai potrivită la acel moment – uneori poate fi o distanţare, o rărire semnificativă a contactelor, alteori poate fi o decizie radicală de (între)rupere a relaţiei.
De Daniela Stanciu, psihoterapeut cognitiv-comportamental, competenţe în terapia sistemică: cuplu, copil, familie
Tel.: 0745.089.985
www.aventuradezvoltarii.com
Foto: 123rf.com
