Cum să-ți satisfaci nevoia de tandrețe când nu ai o relație
Chiar dacă ești singură, nu înseamnă că nevoia de tandrețe trebuie să rămână nesatisfăcută. Iată ce ne sfătuiesc psihologii.
Citește și:
De ce avem nevoie de imbratisari
Aproape de fiecare dată când simțim o nevoie, ea parcă prinde puteri cu atât mai mari, cu cât nu se întrezăresc în jur soluții de împlinire.
Nu-i prea plăcut și ne deranjează situația, dar ne consolăm că în curând vom ajunge și la ziua când e permis dulcele ăla păcătos din programul de dietă, sau că, după ce livrăm și ultimul proiect, ne luăm partenerul de mână și fugim la mare.
Dar ce facem când pofta noastră nu este de vreun desert, iar de mână nu avem pe cine să luăm? Cum ne ostoim nevoia de tandrețe când nu avem o relație?
Cu ce umplem golul acela imens din stomac și de ce nu scăpăm odată de greutatea surdă de pe suflet când lângă noi nu e nimeni și ne este atât de dor de o îmbrățișare?
O lipsă care doare
Ne uităm în jur, dar parcă vedem numai cupluri ținându-se în brațe. Ne gândim să pornim televizorul, dar nimerim seara de filme love & romance.
Dăm buzna în șifonier, că demult trebuia să facem ordine, dar găsim o bluză purtată la o întâlnire care ne provoacă nostalgii. Sunăm cea mai bună prietenă și ne spunem oful cu atâta amar, că nici ea nu mai știe ce sfaturi să ne dea.
Și atunci scormonim prin raftul arhiplin de cărticele de wellbeing și aflăm că am putea face o baie fierbinte sau aprinde bețișoare parfumate cu aroma preferată, că ne putem răsfăța cu încă o pereche de balerini, doar ca să aflăm, obosite, la capătul unei zile pline de atâtea încercări, că tot însingurate ne simțim și tot nemângâiat ne este sufletul.
Uitându-ne la situație așa, pare fără ieșire. Uitându-ne la noi așa, părem fără sorți de vreo mulțumire. Am putea încerca însă, o apropiere mai domoală de această nevoie de tandrețe, mai grijulie cumva. Până la urmă, vorbim despre o lipsă care doare.
Nici de o rană fizică nu ne îngrijim heirupist sau cu arme și topoare, ci cu delicatețe și răbdare, nu-i așa? Iată două resurse, pe care deja le avem, care ne-au ajutat și în alte ocazii și de care poate am uitat: delicatețea și răbdarea.
Resursele din buzunar
Cu delicatețe putem privi în interiorul nostru și ne putem întreba, ca despre un personaj misterios, ce înseamnă oare pentru noi această tandrețe, dincolo de ce citim în cărți, separat de ce povești auzim în jur că ar trebui să fie?
Cum e pentru noi? Ce ne aduce tandrețea atât de dulce și de bun, că ne lasă poftind de fiecare dată când dispare?
Și când am dăruit-o ultima oară, oricui pe lumea asta? Dar nouă? Iar apoi, cu răbdare, facem liniște în vacarmul de gânduri și ascultăm ce are sufletul nostru de zis.
Tandrețea ni se poate înfățișa în chip de afecțiune, duioșie sau gingășie. Poate fi o vată de zahăr în parc sau o ușă ținută de un vecin, să intrăm mai ușor cu bagajele în scară.
Ne poate aduce căldură, siguranță de sine, validare a propriei ființe, reasigurare sau curaj să încercăm ceva nou. Am dăruit-o celor pe care-i iubim, sau mai ieri cu un zâmbet, doamnei de la supermarket.
Este important să aflăm ce este tandrețea pentru noi. Să-i dăm un chip și poate câteva caracteristici, pentru a ne recunoaște nevoia de tandrețe, atunci când apare.
Este o nevoie legitimă pe care putem învăța să o onorăm. Este important să aflăm cum ne simțim atunci când ne înconjoară, cum ne este chipul și surâsul, sau unde simțim ceva crescând pe interior, pentru a înțelege ce ne lipsește de fapt atunci când pare că s-a dus.
Și este important să ne amintim când și cui am întins mâinile să o dăruim, pentru a ne da seama că am avut-o mereu lângă noi, dar am cam uitat. Și de ea, și de noi.
Vor fi multe de asculat, sau poate doar câteva. Toate însă, ne ajută să realizăm că mai avem la îndemână încă două resure: experiențele proprii trăite la braț cu tandrețea și propriile daruri pregătite și oferite cu tandrețe celor din jur.
Un răgaz binemeritat
De la Viktor Frankl știm că între stimul și răspuns există un spațiu iar în acel spațiu se află puterea noastră de a alege răspunsul la stimul.
Simțiți nevoia de tandrețe? Dați-vă spațiu, luați-vă un răgaz pentru a regăsi în propriile buzunare acele resurse deja existente ce trebuie doar întoarse către voi. Cu drag și îngăduință. Curajos și sincer.
O puteți face în intimitatea unor momente de solitudine sau cu un profesionist, gata să vă însoțească.
Tandrețea, acest dulce sățios, ne este permis în orice zi.
Nu trebuie decât să ne luăm de mână pe noi înșine. V-ați dus la mare vara asta?
De Elena Constantin, psihoterapeut in formare, consilier pentru dezvoltare personală.
Tel.: 0726.622.356
Foto: shutterstock.com
