Cum să treci peste un divorț dureros

Cum percep o femeie și un bărbat divorțul? Există o diferență de optică pe sexe? Ce greșeli să evităm, cum să trecem peste divorț sau chiar să-i dăm o conotație pozitivă? Răspunsuri de la Alex-Octavian Căciuloiu, psihoterapeut.

 

Divorțul este, de multe ori, un eveniment extrem de stresant și cu potențial traumatic pentru amândoi partenerii, cu impact asupra tuturor aspectelor vieții.

La nivelul motivelor pentru care apar divorțurile, bărbații și femeile se raportează relativ similar: 23% dintre divorțuri apar ca urmare a abuzului fizic sau psihic, 19% ca urmare a înstrăinării sau a lipsei de comunicare și 21% sunt cauzate de infidelitatea partenerului.

Citește și:

Cuplu: 6 sfaturi pentru a găsi partenerul potrivit

Riscurile unei aventuri la birou

Diferențele tind să apară atunci când ne uităm la cine ia decizia divorțului: un studiu din 2015 efectuat în Statele Unite asupra a 2.000 de cupluri heterosexuale arată că femeile inițiază 70% din divorțuri.

Dacă cuplul nu este căsătorit, atunci această diferență dispare, iar bărbații și femeile tind să ia decizia despărțirii în egală măsură.

Acest fapt este explicabil și susținut de propria-mi experiență practică, întrucât în cabinet observ că femeile sunt cele care tind să-și exprime mai mult insatisfacția și conflictelele din relație, care, nerezolvate, conduc foarte ușor spre despărțire, respectiv, divorț.

Atunci când cuplul este într-o relație non-maritală și este format din oameni tineri, căutarea de soluții îi va implica, cel mai adesea, pe ambii parteneri.

În cazul în care aceștia nu vor ajunge la un numitor comun, decizia de despărțire este foarte adesea luată tot împreună.

Diferențele apar însă în felul în care cei doi se raportează la cercul social în perioada din timpul divorțului și după acesta.

Astfel, femeile tind să se deschidă emoțional și să ceară ajutor (colegilor de muncă, prietenilor, familiei), pe când bărbații vor tinde  să se izoleze fizic  și emoțional.

 

Frici după o despărțire

Confruntați cu divorțul și urmările acestuia, foștii parteneri vor avea trăiri și reacții emoționale comune, dar și unele specifice, în funcție de gen. Frica de singurătate este, poate, cea mai persistentă emoție.

Vorbim aici de angoasa singurătății, ce vine odată cu pierderea statutului de soț sau soție, de pierderea rolului construit în relație cu celălalt.

Teama de respingere și aceea de a nu mai găsi un alt partener este o altă emoție comună – atât la bărbați, cât și la femei. Ea apare conjugată cu pierderea stimei de sine, cu sentimentul devalorizării din cauza pierderii relației maritale, mai ales dacă vine pe fondul infidelității partenerului.

În ceea ce privește cercul social, amândoi partenerii pot să trăiască un sentiment profund de vinovăție față de copii, familia de origine, prieteni și vecini.

Senzația că au dezamăgit pe cei din jur, că au eșuat să fie cuplul perfect, poate cauza un stres major. În cazul în care cuplul are copii, în perioada divorțului apare întotdeauna frica de a pierde custodia copiilor.

Această frică poate avea baze în motivul divorțului sau în amenințările partenerului și, indiferent de context, uneori este paralizantă prin implicațiile sale.

Bărbații trăiesc acut teama că un alt bărbat, un nou partener al soției, le va crește copiii. Această teamă pornește din pierderea statutului de „tată“ și se hrănește cu sentimentul lor de neputință de a-și proteja și îngriji copiii.

Totodată, strategia preferată de confruntare a bărbaților cu stresul psihic este izolarea și centrarea pe soluții. Atunci când resursele nu îi permit identificarea sau punerea în aplicare a soluțiilor, bărbatul se trezește că nu are un suport social (din cauza izolării sociale) care să îi permită echilibrarea emoțională și păstrarea sănătății psihice.

Pierderea suportului emoțional este uneori devastatoare pentru bărbați, după divorț ei fiind de nouă ori mai predispuși decât femeile la suicid și de 1,5 ori mai predispuși să dezvolte o dependență de alcool.

Cu toate că ambii parteneri se pot teme de pierderea stabilității financiare și se pot găsi în perspectiva de a-și pierde locuința, femeile sunt cele ce au de suferit cel mai mult post-divorț.

Acest impact financiar negativ crește cu cât sunt mai în vârstă. Ele pot fi refuzate la angajare pentru poziții în care, înainte de a fi măritate sau de a avea copii, le-ar fi fost mult mai ușor să fie selectate.

Ca aspect pozitiv, femeile tind să raporteze, în general, o notă mai optimistă decât bărbații și un sentiment de libertate la ceva timp după divorț.

 

Rana divorțului  e reală!

În primul rând, divorțul este o experiență personală. Și aș spune că, da, divorțul poate afecta profund, mai ales prin felul în care acesta se întâmplă în relație cu resursele personale de adaptare.

Dacă este neașteptat, iar persoana simte neputință, teamă, vulnerabilitate în fața necunoscutului, dacă divorțul survine cu agresivitate, violență verbală sau chiar amenințări la adresa integrității fizice, atunci poate fi o situație cu consecințe de durată, cu potențial traumatizant.

Singurătatea, stima de sine scăzută, gândurile depresive, criza identitară în urma pierderii cuplului, vinovăție și vulnerabilitate, sentimenul de devalorizare personală și cel de a fi nedemni de iubire, furie la adresa propriei persoane și a celor din jur, atitudini vindicative – toate acestea pot să se regăsească în panoplia de stări și simptome cu care persoanele divorțate se pot confrunta.

S-a constatat o rată crescută a problemelor de sănătate fizică în rândul persoanelor divorțate: ele tind să acuze mai multe dureri și simptome, să meargă la mai multe controale medicale și să fie mai des diagnosticate decât persoanele nedivorțate.

Odată cu stresul divorțului, se poate pierde contactul cu rețeaua de colegi, prieteni și cu familia. Părinții care pierd custodia copiilor pot simți o înstrăinare.

Pentru persoanele credincioase, divorțul poate să aducă cu sine și un sentimente de eșec, de vină, remușcare și de pierdere sau deteriorare a relației cu Dumnezeu.

Cu cât circumstanțele divorțului au fost mai stresante sau chiar traumatice, cu atât sentimentul de speranță și încredere în ceea poate aduce viitorul, din punct de vedere al unei noi relații, poate fi reprimat de frica unui nou eșec emoțional.

 

Greșeli după separare

Prima ar fi să credem că divorțul este calea directă spre fericire, că, odată divorțați, vom deveni automat fericiți. Studiile arată că ajustarea după divorț apare mai ușor cu cât persoanele divorțate sunt mai tinere, mai educate, cu venituri mai mari și cu un suport familial crescut.

Des întâlnită este capcana atunci când, în cadrul unei noi relații, persoana divorțată dezvoltă o falsă intimitate cu partenerul. Unele persoane (bărbații, mai des decât femeile) tind după divorț să confunde relațiile sexuale pasagere, cu apropierea și intimitatea.

Eșecul unei noi relații poate spori sentimentul de însingurare, stima de sine scăzută și nefericirea, sentimente dureroase ce pot conduce la abuzul de substanțe.

Uneori, în urma divorțului rămân „afaceri emoționale neîncheiate“. Fie că e vorba de întrebări și dileme rămase fără răspuns, legate de motivele divorțului sau legate de comportamentul partenerului, fie de vinovății și remușcări pentru comportamentele noastre în fosta relație, toate acestea pot să ne bântuie viitorul și să aibă impact asupra vieții post-divorț.

Cu cât amânăm să ne ocupăm de aceste conștientizări, de înțelegerea efectelor pe care fosta relație și divorțul le-au adus în viața noastră, cu atât crește riscul ca aceste conflicte nerezolvate să devină toxice și să afecteze negativ modul în care relaționăm cu alți oameni, chiar la mult timp după divorț.

 

Cum depășim divorțul

Divorțul lasă urme începând prin însăși pierderea relației cu fostul soț. Primul pas este acceptarea acestei realități cu o sinceritate totală, cu tot ce aduce ea ca sentimente și stări: șoc inițial, negare, durere, vulnerabilitate, furie și suferință.

Nu este sănătos să fugim de durere: suferința în urma divorțului este modul în care ne spunem că o parte din noi e rănită și are nevoie de îngrijire, iar durerea este cea care ne motivează să trecem la acțiune și să facem ceva pe tema asta.

Este important să ne reamintim că vom trece printr-un proces, iar durerea va trece și, în final, vei fi o persoană mai liberă, mai sănătoasă și mai matură.

 

Cum transformăm divorțul în ceva pozitiv

Partea pozitivă a unui divorț este chiar provocarea pe care o lansează în viața noastră: chemarea la o schimbare de multe ori profundă a modului în care ne vedem pe noi înșine și pe ceilalți.

Este, în final, vorba de o criză, o modificare profundă de funcționare personală înainte și după divorț, care aduce însă și oportunitatea de a ne clarifica unele aspecte din personalitatea noastră.

 

Pași care ajută la echilibrarea emoțională după divorț

Acordă-ți o pauză de la toate și de la toți, dacă simți că de asta ai nevoie.

Adu-ți aminte de tine și de nevoile tale. Alcătuiește-ți o rutină și ține-te de ea, te va ajuta în momentele mai grele.

Nu trebuie să treci prin asta singur/ă: rămâi în contact cu familia, prietenii și colegii.

Caută să cunoști persoane și grupuri noi, iar dacă simți că ai nevoie de sprijin specializat, nu ezita să contactezi un psihoterapeut.

Explorează noi interese și fă lucruri pe care le-ai amânat de mult timp.

Fă sport, ține un jurnal.

 

Alex-Octavian Căciuloiu este psihoterapeut autonom, cu practică privată la Centrul Psihomedeor, EMDR- nivel A, cu expertiză în psihotraumatologie și psihoterapia pierderii, tel: 0723.590.365.