Cum se poate implica un tată în creșterea și îngrijirea copilului mic
Îngrijirea copilului mic nu trebuie să cadă exclusiv în grija mamei. Prezența și implicarea tatălui sunt foarte importante. Iată câteva sugestii pentru tați.
Citește și:
Cum încurajăm comunicarea cu un adolescent
Parenting: cum rezolvăm constructiv dependența copilului de mamă
Prezența și implicarea ambilor părinți în creșterea și îngrijirea copilului sunt importante pentru o dezvoltare armoniasă a celui mic.
O dezvoltare adecvată implică un climat familial echilibrat, fundamentat pe dragoste, înțelegere, dar și consecvență și fermitate.
În interiorul familiei copilul dezvoltă relații cu fiecare membru în parte, fiecare dintre acestea având particularitățile sale.
Evoluția societății în care trăim vizează în mod sigur apropierea rolurilor și funcților masculine de către cele feminine și invers, dar și punerea accentului pe sentimentele și nevoile copilului. Au apărut chiar și schimbări legislative ce susțin acest lucru.
Implicarea activă a tatălui în viața copilului său presupune:
Timp petrecut cu copilul: joaca, supravegherea, îngrijirea sa.
Accesibilitate emoțională și psihologică: oferirea de suport emoțional și afecțiune.
Responsabilitate pentru asigurarea resurselor materiale și grija pentru viitorul său.
Un studiu cu privire la prezența cantitativă și calitativă a taților în creșe arată că noii tați sunt în mod incontestabil, mult mai apropiați de copiii lor, fete sau băieți, decât erau proprii lor tați.
El evidențiază că 30% dintre tați sunt prezenți la înscrierea copilului lor, aproape 60% îi aduc și vin să-i ia, iar 36% participă la procesul de adaptare.
Astfel, tații din zilele noastre sunt mult mai implicați în viețile copiilor lor decât erau cei din vremurile trecute. Astăzi, putem întâlni chiar și acei tați “mămoși” care ajung să își însușească într-o mare măsură comportamentul matern.
De asemnea, odată cu promovarea ideii de egalitate între sexe, rolurile familiale au devenit mult mai flexibile și astfel relația dintre bărbat și femeie s-a schimbat.
Opinia generală așteaptă astăzi de la un tată pe de-o parte să își asume funcția de autoritate simbolică, de “cap al familiei” dar și să manifeste un comportament mai implicat, mai apropiat, mai prezent în educația copiilor.
Majoritatea taților din zilele noastre corespund acestor așteptări ale societății, ceea ce reprezintă cu siguranță un beneficiu pentru copiii de astăzi care se pot bucură de prezența absolută a tatălui, comparativ cu cei din vremurile trecute ce erau obișnuiți cu o relație paternă mult mai distantă.
Figura paternă contribuie într-un mod esențial la dezvoltarea sentimentului de protecție și de siguranță al copilului.
Mama reprezintă simbolul afecțiunii, blândeții, feminității, iar tatăl este simbolul autorității, al siguranței, al puterii. Copiii de vârste mici obișnuiesc să se laude că mama lor este cea mai frumoasă iar tatăl lor cel mai puternic.
Copilul nu trebuie să simtă vreo rivalitate între părinți în procesul de creșterea și îngrijire.
Neînțelegerile sau eventualele discuții legate de creșterea și educarea copilului nu vor avea loc în prezența sa.
Cel mic trebuie să se simtă în siguranță și să îi simtă pe cei doi precum o echipă. Absența implicării unuia dintre părinți poate avea urmări negative asupra dezvoltării copilului.
Părinții au tendința să se comporte într-un mod diferit, în funcție de sexul copilului. Se obișnuiește încurajarea comportamentului specific genului, astfel se adoptă un stil mai blând cu fetele decât cu băieții și se consideră că acestea sunt mai afective, mai calde și chiar mai sincere în comparație cu băieții.
Părinții descurajează de cele mai multe ori atât jocurile agresive ale fetițelor cât și jocurile cu păpuși ale băieților, însă sunt mult mai drastici în privința comportamentelor efeminate ale băieților.
Modul în care tatăl face diferența între fiică și fiu este influențat de multe ori de cultura din care acesta face parte sau de anumite stereotipuri sociale.
Părinții recunosc în general faptul că fetele și băieții nu au același fel de a fi și aceleași manifestări, dar nu realizează diferențele pe care ei înșiși le induc.
În cazul fiilor, tatăl intervine mai mult fizic pentru a îi dezvolta spiritul competitiv și curajul, iar în cazul fiicelor, se dorește o stimulare mai degrabă a delicateții și prudenței.
De cele mai multe ori afecțiunea oferită nu este inegală, însă este manifestată diferit, în funcție de sexul copilului.
Stereotipurile sociale și culturale continuă să îi influențeze pe părinți, chiar dacă uneori nu sunt conștienți de asta.
Ele corespund unei realități obiective: un băiat nu este o fată și invers. Acest lucru nu înseamnă însă că un tată nu trebuie să se implice în viața fiicei lui încă de la naștere și să manifeste interes pentru “universul” feminin în care aceasta trăiește, ci dimpotrivă, tații trebuie să intervină și să contribuie activ la dezvoltarea copilului, fie că este vorba despre un băiat sau fată, încă din primii săi ani de viață.
De Nicoleta Dumitrof, psiholog și psihoterapeut
www.psiholog-nicoletadumitrof.ro
Foto: shutterstock.com
