Cum si de ce ne infantilizam in relatia de cuplu

Deseori, micile gesturi din cuplu, care ne par pline de afectiune, nu sunt altceva decat tendinte de infantilizare. Avem toate motivele sa le evitam!

 

Etapa fuzionala

Dintre toate relatiile, cea de cuplu este singura relatie care permite un grad de apropiere si intimitate atat de mare intre protagonisti incat ne trimite cu gandul la prima relatie de acest tip, anume relatia mama-copil.

In primele luni de la nastere, copilul nu are dezvoltata capacitatea de intelegere a notiunii de celalalt' si isi percepe mama ca pe o extensie a sa.

Pana la etapa ulterioara cand copilul incepe sa-si contureze propriul Eu, acesta traieste intr-o fuziune cu mama sa, de aceea relatia celor doi este atat de speciala.

Individualitatea copilului nu exista inca, granitele sunt slabe iar copilul traieste prin mama preluand starile si trairile acesteia si dezvoltandu-se in functie de ele.

In cuplu, in etapa de indragostire' partenerii tind sa recreeze acea etapa fuzionala cu mama, de la inceputul vietii lor.

Practic, cei doi se oglindesc unul in altul si se comporta la nivelul imaginii despre ei insisi, generate de partenerul lor.

Daca sunt iubiti, atunci ei inteleg ca merita sa fie iubiti si devin la randul lor iubitori. La fel cum bebelusul rade sau este agitat pentru ca mama sa rade sau este agitata.

 

Recladirea individualitatii

Starea de fuziune in cuplu se incheie odata ce partenerii incep sa-si recladeasca individualitatea, practic sa redevina ei insisi, avand un comportament autentic, reprezentativ pentru persoana lor, nu dictat numai de asteptarile celuilalt.

A fi infantil in relatia de cuplu, presupune ca unul dintre cei doi sa ramana in etapa initiala, fara a face trecerea fireasca la urmatoarea.

Astfel, daca etapa ulterioara este cea in care partenerii sunt autentici dar si responsivi fata de nevoile celuilalt, adaptandu-se unul la altul si negociindu-si diferentele, stagnarea unuia dintre cei doi in etapa initiala va genera diferente mari in evolutia lor personala, lucru care va ingreuna relatia de cuplu.

 

Nevoia de confirmare

Daca ne aflam in situatia in care tindem sa insistam asupra pastrarii primei etape in relatie, cea de fuziune totala cu partenerul nostru, inseamna ca avem o nevoie de confirmare inca nesatisfacuta suficient.

De multe ori, acest lucru se intemeiaza pe o imagine de sine slaba si pe o stima de sine scazuta.

Avem nevoie inca de confirmari peste confirmari de la partener, pentru ca suntem speriate ca daca ne aratam cum suntem de fapt, acesta nu ne va mai iubi.

 

Manifestari ale infantilizarii

Infantilizarea poate presupune a ne comporta ca un copil, adica a fi dependente emotional de partener, a regresa la comportamente imature, cedandu-i in acest fel puterea in relatie.

Reactiile noastre sunt fix cele ale unui copil mic. Astfel, spre exemplu, nu suntem capabile sa ne amanam o placere, devenind nervoase atunci cand lucrurile nu se petrec asa cum ni le dorim.

In egala masura, nu luam decizii, fiind dependente de parerea partenerului, nu ne putem asuma anumite situatii, din teama de a nu pierde persoana iubita si nu dam dovata de maturitate.

Totodata gesturile si comportamentul nostru fata de partener fie tind spre o rasfatare excesiva a lui, fie spre propria noastra alintare. Exact cum ne-am comporta daca am avea cinci ani.

 

Motivele unui comportament infantil

De obicei aici se ajunge atunci cand se petrec doua lucruri concomitent: un partener are o nevoie crescuta de control si putere iar celalalt are nevoie sa fie dominat.

Primul va avea o libertate crescuta de luare a deciziilor, deoarece i se permite acest lucru. Nevoia sa crescuta de putere intalneste un mediu propice de desfasurare, neintampinand opozitii din partea partenerului sau.

Pe de alta parte, cel dominat doreste sa-si cedeze puterea in favoarea celuilalt tocmai pentru a evita responsabilitatile si a nu fi nevoit sa isi asume luarea deciziilor.

In timp, aceasta atitudine genereaza un blocaj in dezvoltarea sa, ajungand  sa fie dependent si submisiv iar cel dominant ajunge sa fie obosit si frustrat din pricina atitudinii imature a partenerului sau.

 

Solutii

Un prim pas in directia parasirii acestui cerc vicios este constientizarea ocuparii acestor pozitii, precum si a nevoilor diferite ce le intretin.

Pentru a produce schimbari pozitive, este necesar ca cei doi parteneri sa lucreze concomitent: cel care detine puterea va afla ce ascunde nevoia sa si va invata sa renunte treptat la detinerea controlului.

Partenerul infantilizat va descoperi ca este posibil ca la baza nevoii sale de a se comporta si a fi tratat precum un copil sa stea o slaba incredere in sine.

El poate incepe incetul cu incetul sa-si asume responsabilitati, generand experientele si asumarea de care are nevoie pentru a se maturiza.

In demersul sau nu trebuie sa renunte total la spiritul sau ludic. Acesta il poate ajuta si pe partenerul sau sa scoata la suprafata copilul din el, iar impreuna sa se bucure si de aceasta latura a lor.

 

De Stefania Voia, psiholog

stefania.voia@yahoo.com

Tel.: 0726.191.255

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Nivelul de siguranță în cuplu
Nivelul de siguranță în cuplu

Oare ce înseamnă nivelul de siguranță în cuplu și cât depinde el de noi sau de celălalt? Ce impact are educația din copilărie și iubirea pe care am primit-o și cât de capabili suntem să căutăm și menținem relații de cuplu sănătoase? Aflăm din cele de urmează.

Citeste
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“

Gabriela Saulea este medic, mamă și antreprenor. În urma divorțului pe care l-a traversat acum șase ani, a decis să înființeze un program unic în România, prin care să ajute persoanele care trec prin experiențele prin care a trecut și ea, în urma acestui eveniment traumatic. Ea consideră că fiecare sfârșit este un nou început, că fiecare divorț este o lecție de viață și că nicio suferință nu se întâmplă în zadar.

Citeste
De ce este important să ne iertăm părinții
De ce este important să ne iertăm părinții

Ne este greu să uităm anumite suferințe din copilărie sau anumite probleme și nemulțumiri din relația cu părinții noștri. În timp ce este firesc să recunoaștem că au greșit sau că nu ne-au oferit ceea ce aveam nevoie, este toxic să purtăm cu noi, de-a lungul vieții adulte, toate resentimentele, furia, conflictul cu cei care ne-au dat viață. Pentru binele nostru, în primul rând, este important și sănătos să știm să ne iertăm părinții.

Citeste
Cum si de ce ne infantilizam in relatia de cuplu
Cum si de ce ne infantilizam in relatia de cuplu

Deseori, micile gesturi din cuplu, care ne par pline de afectiune, nu sunt altceva decat tendinte de infantilizare. Avem toate motivele sa le evitam!

Citeste
10 reguli ale educației de gen, pentru părinți și copii
10 reguli ale educației de gen, pentru părinți și copii

Băieții se joacă cu mașinuțele, fetele cu păpușile, ei poartă bleu și ele roz. Băieții sunt duri și puternici, fetele drăguțe și feminine. Acesta este începutul, iar limitările capătă la maturitate proporții imense. Iată câteva reguli ale educației de gen. Reguli sănătoase!

Citeste
Care este scopul real al căsătoriei
Care este scopul real al căsătoriei

Ne căsătorim pentru că îl iubim pe celălalt, pentru că asta credem că ne aduce fericirea sau un statut social? Descoperă scopul real al căsătoriei. Probabil că nu te gândeai la asta…

Citeste